Bogdan Stelea (52 de ani) a vorbit în direct la GSP Live despre marea problemă a Generației de Aur: neputința de a învinge la lovituri de departajare. Stelea a stat pe bancă în 1990 și 1994 la înfrângerile cu Irlanda și Suedia din fazele eliminatorii ale Campionatului Mondial, la care Silviu Lung și Florin Prunea nu au apărat niciun penalty.
- Cum ar fi arătat istoria fotbalului românesc dacă Bogdan Stelea ar fi stat în poartă la meciul cu Irlanda, din optimile Mondialului din 1990, și la cel cu Suedia din sferturile Mondialului din 1994?
E o întrebare pe care și-au pus-o mulți români în anii trecuți de la cele două eliminări la loviturile de departajare, în timpul cărora Lung (1990) și Prunea (1994) nu au reușit să apere niciun șut. Suedezul Mild a ratat în ‘94, însă a șutat mult peste poarta lui Prunea.
Irlandezul Bonner apără penaltyul bătut de Daniel Timofte și echipa sa a mers în sferturi. Silviu Lung a fost învins de Sheedy, Houghton, Townsend, Cascarino și O'Leary. Sursă: Getty ImagesInvitat în studioul GSP Live, Bogdan Stelea - omul care a stat pe banca de rezerve la cele două partide dramatice - a dezvăluit un episod despre care, probabil, selecționerii Emeric Ienei și Anghel Iordănescu nu au avut habar atunci când au judecat strategia pentru cele două meciuri:
Bogdan Stelea la GSP LIVE: „Lucescu m-a făcut praf! De atunci am jurat”
„Eu și la juniori am pierdut la penaltyuri. Eram pe bancă și Prunea era pe teren. Nu zic că nu le vedea, dar așa s-a întâmplat, am pierdut un titlu național de juniori așa. Mi-ar fi plăcut să am ocazia să apăr penaltyuri (n.r. - cu Irlanda și Suedia). Tot timpul am avut un ascendent din punctul ăsta de vedere și am apărat de multe ori penaltyuri. Dar…e diferență între penaltyuri în timpul meciului și cele bătute la lovituri de departajare. E cu totul și cu totul altceva.
Mi-aduc aminte că eram la Dinamo, prin 1987, și am mers într-un turneu în Bulgaria. Era echipa tânără, erau mulți plecați la națională, iar cei rămași, cu Lupescu, cu Răducioiu, cu mine, am mers la Sofia și am jucat cu Vitoșa și Sredeț. Am jucat finala și am ajuns la lovituri de departajare. Am pierdut. Din cinci sau șase lovituri nu am apărat niciuna. Nicio treabă, am fost pe dinafară. Am intrat în vestiar, nea Mircea (n.r. - Lucescu) ne-a făcut praf și la un moment dat m-a văzut pe mine: “Tu!? Cum te numești portar dacă din cinci nu poți să aperi una? Ce ești tu?!” Din momentul ăla mi-am jurat: “La lovituri de departajare nu mai pierd niciodată niciun meci!”. Nu am mai pierdut niciodată și am mai avut în jur de șapte-opt meciuri la penaltyuri în carieră. Iar primul câștigat după nebunia aia a fost un meci de Cupă cu Dinamo - Universitatea Craiova, când i-am apărat un 11 metri lui Popescu”.
- Poate de atunci nu a mai bătut el penaltyuri? Nu a bătut nici în 1990 nici în 1994 și i s-a reproșat asta…
- Da, dar a bătut cu Galatasaray ultimul penalty. Poate nu s-a simțit ok, dar asta e o dovadă de maturitate și de putere. Chiar dacă ești un jucător important, e important să poți să spui: “Nu mă simt în stare! Nu pot! Vreți să vă las cu fundul în baltă, să bat doar ca să bat?!”
Suedezul Ravelli apără penaltyul lui Belodedici. Florin Prunea a fost învins de Andersson, Brolin, Ingesson, Nilsson și Larsson
{{text}}