Campion al României cu Rapid și Astra, Daniel Niculae a vorbit în direct la GSP Live despre trăirile din cea mai grea perioadă a carierei: moartea tatălui său și seceta de goluri care a durat 532 de zile
Pe 13 septembrie 2009, Daniel Niculae intra pe teren în meciul Auxerre - Nice în minutul 73, iar peste doar patru minute înscria primul său gol după 18 luni de pauză, de la meciul cu Lille din 30 martie 2008 . Trecuseră 12 luni de la decesul tatălui său, Ion, care a accentuat blocajul psihic prin care trecea atacantul român.
La peste un deceniu distanță, Daniel Niculae (37 de ani) a acceptat să vorbească în direct la GSP Live despre ce a simțit în perioada respectivă:
“A fost un an fără gol, a fost groaznic. Am simțit frustrare, foarte multe lucruri. Veneam după un sezon în care fusesem golgeterul echipei. Antrenorul avea încredere în mine, deși am avut o perioada mai dificilă, cu decesul tatălui meu. Aveam nevoie de un gol ca să mă eliberez și din păcate nu a venit. Am și marcat un gol care a fost anulat pe motiv de ofsaid, la Le Mans, s-au mai dat cu capul de bară câțiva fundași scoțând mingea de pe linia porții. Într-un alt meci, Mandanda a scos una de lângă bară. Țin mintea toată ratările, atât de mare era stresul.
Apoi, în sezonul următor a venit și golul. Cred că a fost și o greșeală a antrenorului pentru că ar fi trebuit să spună stop, să mă lasă o perioadă liniștit și să vin cu un aer nou. El mă recompensa pentru sezonul trecut și pentru ce vedea la antrenament și mă băga să joc.
24 de goluria dat Daniel Niculae în 156 de meciuri jucate pentru Auxerre în toate competițiile
Am făcut tot ce mi-a stat în putință pentru a marca. Deși nu am superstiții, am încercat să-mi schimb freza, am încercat să schimb tot ce făceam. Mergeam la sala de forță de două ori pe săptămână, nu mai făceam abdomene, făceam altceva, la antrenamente nu mai făceam exerciții de finalizare, mă păstram pentru meci. A fost foarte greu. Era un blocaj mental.
Un atacant trebuie să fie tot timpul lucid pentru a lua decizia cea mai bună sau să nu fie foarte deștept astfel că nu procesează prea mult informația. Să nu aibă prea multe variante. Antrenorul de la Auxerre mă compara cu celălalt atacant: „Tu când ajungi singur cu portarul începi să te gândești. “Unde să-i dau?” Tu știi că se aruncă în stânga și vrei să dai în dreapta. Așa vei intra în blocaj, în criză de timp! Uite, celălalt atacant își alege un colț și dă acolo”. Când am marcat primul gol, se bucurau până și îngrijitorii terenului”.
{{text}}