"Doina, dă-mi o pastilă, ceva! Mă doare pieptul și parcă-mi amorțește maxilarul". E 13 iulie 2003, pe la 11:00 dimineața. Petre Deselnicu nu mai are chef de șagă.
Cel mai nostim fotbalist care a călcat vreodată în vestiarul Universității se pregătea să meargă la un magazin, să cumpere apă minerală. Într-o zi caniculară de duminică, e bine să ai o "minerală" în casă. Un șpriț de vară mai răcorește sufletul.
Doar că durerea apărută brusc i-a dat planurile peste cap. Soția îi oferă un algocalmin, Petre pare că se simte mai bine. Dă să-și aprindă și-o țigară. Nu apucă să tragă decât un fum, două. "Cuțitul" din piept îi transmite că nu-i de joacă. "Duceți-mă repede la spital!", mai apucă să spună "Talibă".
DISECȚIE DE AORTĂ
Puțin după ora 13:00, e "cazat" la "Urgența" din Craiova. Medicii de acolo îi pun diagnosticul, disecție de aortă, însă nu se încumetă să-l taie.
Se caută febril un elicoper pentru a-l transporta la Târgu Mureș. Agitația provocată în jurul său nu-l sperie. Încearcă să alunge spaima apropiaților cu o glumă: "Ho, bă, ce vă zbuciumați așa?, că nu scăpați atât de ușor de mine!".
„AI VENIT SĂ MĂ TRANSFERI LA ARABI?!"
Cum elicopterul n-a fost găsit în timp util, a fost trimis cu o ambulanță la Spitalul Militar din București, unde ajunge pe seară. Aici e întâmpinat de Ilie Balaci, unul dintre "copiii" Științei pe care i-a iubit cel mai mult.
"Ce faci, Ilie, ai venit să mă transferi la arabi?!", l-a luat tare Deselnicu pe Balaci. Poanta nu le schimbă doctorilor planurile: "Dacă nu-l operăm urgent, moare sigur!".
"HAI SĂ VĂ DAU UN AUTOGRAF!"
Mai era nevoie de acceptul bolnavului. Dar cine și cum să-i spună?
Pricepând ce i se pregătește, nea Petrică strigă către cadrele medicale: "Hai, știu ce vreți, veniți să vă dau un autograf!".
La 22:30, se urcă pe masa de operație. Doctorii se luptă mai bine de 7 ceasuri să-l salveze. Totuși, în zorii zilei de 14 iulie, se recunosc învinși. La 5:45, inima mare a lui Deselnicu bătea pentru ultima dată.
Pe 23 septembrie, ar fi împlinit 57 de ani. Și-ar fi cinstit prietenii cu o glumă și cu un pahar de zaibăr. Iar provizii de "minerală" și-ar fi făcut din vreme...
246 meciuri și12 goluri are Deselnicu în prima divizie. În cupele europene a disputat 9 partide
Oblemenco, Balaci, Stroe - aceeași soartă
Interesant e că din marile echipe ale Universității ale anilor '70-'80, cei mai iubiți jucători - Ion Oblemenco și Ilie Balaci -, dar și creatorul Craiovei Maxima, Corneliu Andrei Stroe, au încetat din viață tot în urma unor grave probleme la inimă:
- Oblemenco s-a stins la 1 septembrie 1996, la 51 de ani, după un infarct suferit în timpul unui meci disputat de echipa pe care o pregătea atunci, Hassania Agadir (Maroc);
- Balaci a murit pe 21 octombrie 2018, la 62 de ani, ca urmare a unui stop cardio-respirator;
- Stroe a decedat pe 1 aprilie 2014, la 70 de ani, după un infarct suferit în timp ce urmărea o emisiune la televizor.
Ce este disecţia de aortă?
Aorta este cea mai mare arteră din organism. Ea pleacă direct dintr-o cavitate a inimii (numită ventriculul stâng) și se ramifică spre toate organele din corp. Prin urmare, are cel mai mare calibru dintre toate vasele de sânge. Oriunde pe traiectul ei pot apărea probleme.
Dacă peretele aortei este slăbit, aceasta se dilată și ajunge să arate ca o pungă, numită în termeni medicali anevrism. Presiunea sângelui din interior determină riscul de rupere, cu consecințe catastrofale. Majoritatea pacienților cu anevrism aortic rupt mor în câteva minute prin hemoragie masivă.
Pereții aortei se pot deteriora în timp din cauza unui stil de viață nesănătos. Ei se îngroașă și devin rigizi, existând riscul să se rupă fără să se dilate în prealabil. Atunci când se întâmplă, diagnosticul poartă numele de disecție de aortă. Durerea e fulgerătoare, ca un cuțit înfipt în torace sau abdomen, și nu poate fi calmată cu medicamente.
10 ani a evoluat Deselnicuîn tricoul Universității, 21 august 1966 - 11 septembrie 1976. În '73-'74, a fost om de bază în trupa oltenilor care a cucerit primul titlu din istorie
infografie Craiova Maxima"Retrăgându-se de pe gazon și jucând doar în divizia snoavelor oltenești, acest veritabil Nea Mărin a colorat diversele generații de fotbaliști și antrenori ai Craiovei"
Alin Buzărin, editorialist GSP
{{text}}