E iunie 2013. La Dinamo, adie vântul schimbării și al marilor speranțe. Abia eliberat din mâinile foștilor acționari, clubul pornește la drum în noul sezon, primul de când Ionuț Negoiță a preluat puterea deplină.
Se vorbește de reconstrucție, se înaintează idei care de care mai îndrăznețe, iar „bebelușul” New Dinamo, conceput în somptuoasele birouri de la RIN, primește botezul din partea unor fani exasperați deja de seceta de performanțe așternută în club.
Gigi Mulțescu, un nume uriaș din istoria lui Dinamo, e „uns” antrenor și desemnat să fie cel care reconstruiește, bucată cu bucată, un imperiu lăsat franjuri de vechea „stăpânire”. „SMURD-ul” - o poreclă mai de actualitate decât oricând - e prezentat într-un cadru impozant, occidental, într-una dintre sălile de evenimente ale hotelului lui Negoiță.
Îmbrăcați la patru ace, Mulțescu și noul patron sunt introduși jurnaliștilor prin intermediul ofițerului de presă Johnny Culina, iar apoi își expun, pe rând, viziunea despre cum ar trebui să arate un Dinamo sănătos. În spatele lor, pe un panou e scris mare sloganul echipei din acel moment: „Legenda renaște”.
Conferința se încheie cu un act simbolic: câțiva copii iși fac apariția lângă Mulțescu și Negoiță, semn al purificării clubului și un posibil indiciu pentru viitoarea strategie pusă la cale.
Ani irosiți la Dinamo
Proiectul pe termen lung, privit încă de la început cu un amestec de speranță, curiozitate și neîncredere, se sfârșește abrupt, după doar trei luni. Mulțescu e demis în septembrie, iar vechile obiceiuri redevin de actualitate în „Ștefan cel Mare”.
Anii și evenimentele se scurg rapid prin ochii suporterilor: Negoiță bagă echipa în insolvență, antrenorii sunt rotiți într-o morișcă interminabilă, rezultatele întârzie să apară, ba chiar capătă accente dramatice. După Hîldan, clubul mai asistă la o tragedie, legendele puse paravan sunt batjocorite frecvent, iar stadionul rămâne o iluzie.
Promisiunile lui Negoiță se risipesc una câte una, iar speranțele fanilor migrează spre nenumărații investitori străini apăruți peste noapte la p̶o̶a̶r̶t̶a̶ ușa rotativă a hotelului din Vitan-Bârzești. În final, soarta lui Dinamo ajunge să mai atârne doar de firul subțire țesut în jurul proiectului socios.
E cronologia nefardată a celor șapte ani irosiți de Dinamo sub regimul Negoiță, o succesiune de evenimente care și-a mai derulat un episod ieri. Poate chiar ultimul.
„Legenda renaște” versus „În viața asta mai avem ceva de făcut”
Suntem în iulie 2020. Dinamo se clatină sub amenințarea retrogradării, iar clubul ia o decizie disperată. Îl readuce pe același antrenor cu care pornise la drum în 2013, încredințându-i, precum unui veteran rodat prin zeci de teatre de război, o ultimă misiune. Aceea de a evita un rușinos picaj în liga secundă.
Conferința spectaculoasă din urmă cu șapte ani e doar o amintire îndepărtată. Un pic mai stors, un pic mai trist, Mulțescu e prezentat fără „artificii” în cadrul improvizat de la Săftica.
Suntem în direct cu Gheorghe Mulțescu și Cornel Țălnar, la o altfel de prezentare oficială, în stare de alertă la Dinamo și în România în același timp”, spune ofițerul de presă Johnny Culina, observatorul tăcut al tuturor turbulențelor din acești ani.
În stânga „SMURD-ului” nu mai e Negoiță - dispărut definitiv din viața echipei - ci „locotenentul” Țălnar. Ambii răspund timid întrebărilor trimise de acasă de jurnaliști, contemplând neîncrezători asupra viitorului incert al echipei.
Sloganul „Legenda renaște”, aruncat în „containerul” eșecurilor manageriale din club, e înlocuit cu un alt motto ce se vrea a fi de impact, unul scris caligrafic pe fularul ținut de Țălnar și Mulțescu. „În viața asta mai avem ceva de făcut”.
Începutul și sfârșitul „New Dinamo”
Situația de la Dinamo se aseamănă unui fir narativ dintr-un roman, unde începutul și finalul - cu Gigi Mulțescu element comun - ajung să se întrepătrundă. Impresia de prosperitate lăsată în 2013 și peisajul sumbru al acestor zile comunică nevăzut și reprezintă perfect eșecul lui Negoiță și falimentul moral al „New Dinamo”.
{{text}}