Fotbal   •   Nationala   •   interviu

VIDEO Tiberiu Ghioane, amintiri neplăcute de la națională: „M-am simțit nedreptățit!”

Tiberiu Ghioane a reușit două goluri pentru „tricolori”

Articol de Vlad Nedelea   —  luni, 20 iulie 2020

Fostul internațional Tiberiu Ghioane (39 de ani) a vorbit în cadrul unui interviu-eveniment pentru GSP.ro despre cariera sa.

Acesta a abordat, printre altele, subiectul echipei naționale, pentru care a adunat 21 de meciuri.

- Ai doar 21 de meciuri în națională, de ce așa puțin?

- Atât s-a putut! A fost acea perioadă cu domnul Iordănescu când am refuzat să mai vin la națională.


- Ce s-a întâmplat?

- Nimic! Dar după cum mă tratase la Rapid, apoi m-a chemat și pe la națională mai mult de ochii lumii ... Am refuzat să mai vin. Atunci mi-a scris și Mircea Sandu o scrisoare. A fost printre puținii care s-au gândit la mine. Chiar am găsit-o de curând prin casă, în perioada izolării.

- Ce scria în ea?

- Niște rânduri foarte frumoase. M-am simțit apreciat. A contat pentru mine! Veneam să joc la tineret, dar nu la echipa mare. M-am simțit într-un fel nedreptățit. Jucam în Ligă cu Lobanovski, dar la națională stăteam rezervă. OK, dacă aveam numai colegi câștigători de Champions League, mai ziceam. Dar așa? Și Florin Cernat la fel! I s-a dat foarte puțină încredere. Păi la Kiev a calificat de unul singur echipa în Champions League.

- Ai jucat într-un meci ciudat, 0-5 cu Serbia la Belgrad, în 2009. Ce s-a întâmplat acolo?

- Țin minte că s-a dat vina pe Mutu. Nu era normal! Toată vina i s-a aruncat lui în cârcă. OK, ce a făcut el a făcut după meci. Dar atunci era deja în programul echipei de club. Nu mai avea treabă cu naționala. Fiecare poate reacționa cum vrea. S-a ales praful atunci. Ca la noi, la români, de parcă Mutu fusese la petrecerea aia cu două seri înainte, nu după meci.

VIDEO Tiberiu Ghioane: „O singură dată am cerut un tricou”


Deși a jucat împotriva unor adversari de calibru, precum Zidane sau Roberto Carlos, Ghioane susține că nu a făcut o pasiune din schimbatul tricourilor, gest obișnuit al fotbaliștilor la finalul meciurilor.

O singură dată am cerut un tricou pentru un prieten. De la Dede am cerut, brazilianul de la Borussia. Mi se părea aiurea ca după ce iau bătaie 5-0 sau 6-0, să mai merg să cer și tricoul adversarului. 



Era umilitor. În Spania tot vedeam, pierdeau 7-0, 8-0, la final se pupau, schimbau tricouri. Ce e asta? Nu mai contează deloc rezultatul? Păi eu când am pierdut la Prejmer un meci, ca antrenor, două săptămâni n-am fost bun de nimic. Și eram la Liga a 4-a.



Tiberiu Ghioane

Citește mai multe știri din Liga 1:

Show more
Loading ...
Failed to load data.

Show more
Loading ...
Failed to load data.