Se numește Casa Fotbalului. Teoretic, e condusă de oameni de fotbal, care doresc binele fotbalului. De fapt, sediul actualei Federații se transformă pe zi ce trece într-un loc în care primează exclusiv interesele. Și doar ele dictează.
Evenimentele din ultimele două săptămâni, în special modul în care a fost tratat, sesizat și judecat cazul Andrei Vlad din semifinala Dinamo - FCSB, arată cât de mult s-a abătut actuala Federație Română de Fotbal de la principiile pe care chiar președintele ei le susținea în momentul în care era votat în locul lui Mircea Sandu, în martie 2014: echidistanță, moralitate, transparență.
Istvan Fulop, un nou „caz Andrei Vlad”
Sfidarea fotbalului de către o federație care ar trebui să fie a fotbalului e din ce în ce mai mare. În ziua finalei Cupei României, una dintre participante,. Sepsi, solicită un punct de vedere oficial FRF cu privire la dreptul de joc al lui Istvan Fulop, avertizat în optimi și în returul semifinalelor. Demersul, despre care scrie reporterul GSP Marius Mărgărit aici, e chiar de mare bun simț, având în vedere că în ROAF se prevede ceva, iar în regulamentul disciplinar cu totul altceva.
Ce le răspunde FRF celor de la Sepsi, prin vocea lui Felix Grigore, șeful Departamentului Competiții? Nimic!!! Și le transmite că departamentul pe care îl conduce nu va face nici o sesizare dacă Fulop va evolua. Dar nu răspunde dacă Fulop are sau nu drept de joc.
La fel s-a întâmplat și cu Andrei Vlad. În al cărui caz, Comisia de Disciplină, sesizată de secretarul general Radu Vișan, a dat ca verdict, validat și de Comisia de Recurs, că respectivul caz prezintă viciu de procedură fiindcă secretarul general nu avea competență să facă o astfel de solicitare! Aproape că e ireal ce se petrece. O instituție își sesizează propria comisie, prin semnătura secretarului general, practic numărul 2 în FRF, după Burleanu, iar comisia spune că acesta n-avea dreptul să o facă!!
Avea sau nu drept de joc Andrei Vlad?
În schimb, fondul problemei rămâne neelucidat. Avea sau nu drept de joc Vlad? Trebuia să piardă FCSB cu 3-0? Trebuia, de fapt, să joace finala Dinamo și nu FCSB? Am aflat doar că e un viciu. Sau poate un act premeditat al unui secretar general care știa că o sesizare făcută de el se lovea de un astfel de verdict și în acest mod FRF nu s-ar fi expus unui verdict prin care trebuia să decidă la masa verde o semifinală de Cupă?
În oricare dintre situații, FRF e într-o culpă gravă. Într-o situație atât de penibilă, încât nu poate avea nici o explicație logică. Nici măcar cea în care să acuze cele două comisii care au judecat cazul. Fiindcă dacă ar face-o, atunci următoarea decizie normală și care s-ar impune ar fi demiterea membrilor acestora. Ceea ce nu s-a întâmplat!
Confuzie totală cu Radu Vișan și Felix Grigore
Radu Vișan și Felix Grigore au o problemă! Mare de tot. Pentru că cei doi au încercat, probabil, să se acopere reciproc și să mușamalizeze acest caz. În ROAF se scrie în mod clar că sunt de resortul Departamentului Competiții eventualele sesizări cu privire la dreptul de joc al unui fotbalist, dar memoriul a fost făcut de Vișan, nu de Grigore. De ce? Pentru că așa s-a dorit sau pentru că acești oficiali chiar n-au nici o treabă cu meseria pentru care sunt plătiți la FRF, adică sunt incompetenți?
În tot acest timp, FRF n-a avut nici un punct de vedere. Burleanu și Bodescu au închis gura și au stat ascunși. Doar au celebrat o victorie de răsunet împotriva lui Gigi Becali, postând ieri pe site-ul FRF, chiar primul articol, că TAS a dat câștig de cauză FRF în privința obligativității pe care o au echipele de Liga 1 de a-și face echipă feminină U15.
E bine că avem o Federație care se pricepe de minune la modul în care își recompensează votanții președintelui, în speță fotbalul feminin, dar e foarte rău că aceeași Federație a ajuns atât de jos încât să nu poată să decidă regulamentar o finală de Cupă și modul în care se desfășoară.
La 6 ani și jumătate de guvernare Burleanu, FRF se comportă ca în celebrele vremuri în care Cooperativa acționa și dicta. Totul, dar absolut totul, după bunul plac, în funcție de interese și de influențe. Câlcând în picioare regulamente, statute, norme. Și, cel mai important, bunul simț!
{{text}}