Rodny Lopes Cabral a fost testat POZITIV. Apoi, fiindcă e fotbalist şi fiindcă e în joc disputarea pe teren a unui campionat ce trebuie să ţină în viaţă 28 de milioane de euro, a fost retestat. Şi a ieşit NEGATIV. A repetat retestarea şi rezultatul a fost iarăşi NEGATIV.
Derularea evenimentelor în cazul fundaşului dreapta de la Poli Iaşi arată însă problema majoră a statului român, o problemă pe care a tot refuzat să o accepte de când a debutat pandemia. Şi anume internarea, cu forţa, a tuturor celor testați pozitiv. Indiferent că au sau nu simptome.
Cazul Cabral demonstrează că pot exista erori în testare. Un test pozitiv poate fi, de fapt, fals pozitiv.
Câți falși pozitivi sunt captivi în spitale?
Cabral a fost retestat fiindcă e fotbalist. Şi tot fiindcă e fotbalist a fost izolat într-o cameră de hotel, i s-a adus chiar ambulanţa sub nas, dar un cetăţean oarecare e împins direct într-un salon de spital atunci când pe buletinul lui medical scrie "COVID19 - pozitiv".
Indiferent că vrea sau nu, va ajunge pe un pat de spital. Indiferent că are sau nu simptome, va împărţi un salon cu alţi bolnavi de coronavirus. Şi poate ajunge să se infecteze, de fapt, din spital, chiar dacă testul său iniţial a fost eronat, ca în cazul fotbalistului.
Cum e la alții
Toate ţările Europei şi ale lumii, în general, procedează altfel faţă de România. Dacă eşti pozitiv şi asimptomatic, eşti trimis acasă. Și te întorci la spital, pentru ajutor specializat, doar în caz că virusul începe să producă efecte.
La noi e complet altfel fiindcă autorităţile din România au zero încredere în responsabilitatea propriilor cetățeni, nu dau doi bani pe libertățile lor și se cred într-un stat totalitar. Aici, internarea se face forțat și automat, pe baza unui singur test pozitiv. Chiar dacă nu există niciun fel de simptome și chiar dacă există posibilitatea ca testul să fie fals pozitiv, cum s-a demonstrat în cazul de la Poli Iași.
Pe aceeași logică: toți șoferii la beci!
E ca şi cum toţi şoferii cărora li se reţine carnetul de conducere ar trebui închişi undeva pe perioada în care nu au voie să conducă. De ce?
Pentru că, urmând logica statutul român, care e convins că asimptomaticii nu stau izolaţi de bunăvoie şi de-asta trebuie ţinuţi închişi, și respectivii şoferi s-ar putea urca la volan pe perioada suspendării. Deci, ar trebui şi ei băgați într-un beci până când le expiră pedeapsa şi, conform legii, n-ar mai fi o ameninţare pentru ceilalți participanți la trafic.
Statul nu își asumă niciodată nimic
În concluzie, cum îşi asumă Statul că poate avea pe conştiinţă zeci, sute sau poate mii de oameni condamnați la internare, alături de alţi pozitivi confirmați, când există o bună posibilitate să fi fost declarați pozitiv dintr-o eroare de testare, ca în cazul lui Cabral? Oare câte astfel de erori de interpretare ale laboratoarelor din ţară or fi fost în ultimele 4 luni?
Până în acest moment, România a raportat în jur de 44.000 de cazuri pozitive. Şi dacă doar 1% au fost erori de laborator, tot înseamnă peste 400 de oameni băgați degeaba în saloane. Ei au consumat resurse, au mâncat din timpul atât de valoros al medicilor, au blocat paturi de spital, au transmis o undă uriașă de șoc propriilor familii. Și, într-un final, au fost expuși eventualelor îmbolnăviri reale!
Acești oameni și cei ce vor urma nu pot trece peste o asemenea traumă ascultând replici cinice de genul „în războaie mor și nevinovați”.
Un principiu al justiției enunțat de când lumea spune că „mai bine scapă 10 vinovați decât să faci o nedreptate unui nevinovat”. Când e vorba de sănătate, asta ar trebui să conteze și mai mult!
Autoritățile impun un sistem de control de tip sovietic, populând spitalele cu asimptomatici, și comit nedreptăţi feroce. În astfel de sisteme, de suferit are întotdeauna cetăţeanul, niciodată statul!
Asta e, de fapt, regula pe care se construieşte orice sistem totalitar: statul nu dă explicații și nu-şi asumă niciodată nimic! Totul se face pe spatele populaţiei.
{{text}}