FCSB. Folcloristul și poetul clujean Ovidiu Purdea-Someș (55 de ani) și-a dezvăluit pasiunea și poveștile despre roş-albaştri: de la momentul când și-a cunoscut idolul, pe Lăcătuș, la ce i-a cântat lui Becali, de la cântecul creat pentru clubul iubit la momentele de emoție petrecute în Ghencea.
Ovidiu Purdea-Someș are un CV bogat: a fost ofițer de carieră, este licențiat în antropologie și filosofie, interpret de folclor, poet, publicist. În 1997 a publicat primul volum de poezii, în această vară a ajuns la al 4-lea, „A cui neliniște ești tu?”. Ardeleanul a realizat spectacole şi reportaje în teatrele de operaţiuni militare din Bosnia şi Kosovo. A interpretat folclor românesc la diverse evenimente, prin colaborări multiple, fiind un nume respectat în domeniu nu doar pe plan local.
Dar pasiunea lui rămâne Steaua București. Cu mențiunea că pentru el FCSB = Steaua. Fără a fi genul de microbist fanatic, clujeanul își dovedește dragostea pentru culorile roș-albastre atunci când arată zeci de fotografii din lume cu el purtând însemnele formației favorite.
A „reușit” să meargă la o înmormântare în haine de doliu și cu fularul Stelei la gât. „De Crăciun, mulți ani, am împodobit bradul doar în roșu și albastru", a povestit Ovidiu pentru Gazeta Sporturilor. El este și unul dintre preferații lui Neluțu Varga, patronul CFR-ului, care l-a chemat la diverse petreceri private, să întrețină atmosfera.
- Domnule Purdea-Someș, cum vine situația asta: un clujean să fie îndrăgostit de FCSB?
- Ardeleanul este vrednic și nu-și trădează dragostea. Țin cu FCSB, de fapt cu Steaua, din 1983. Eu nu m-am schimbat după vremuri. Așa cum în viață e bine să rămâi la prima dragoste, așa am rămas și eu. Deși, recunosc, am simpatizat înainte cu FC Baia Mare. Copil fiind, la țară, toți țineau cu Steaua sau cu Dinamo. Eu preferam să țin cu echipele mici. Apreciam enorm formația din Baia Mare, teribil de frumoasă, cu Ariciu, Koller, Rozsnyai, Terheș... Apoi, mi-a plăcut de Sportul Studențesc. Când m-am mai maturizat, am realizat că trebuie să ții cu echipele care fac performanță. Fiindcă doar așa îți vin marile bucurii.
- Cum ați trăit 7 mai 1986?
- Teribil. Eram elev de școală militară la Sibiu, în ultimul an. Iar în acea seară, ca un făcut, în tot orașul Sibiu s-a luat curentul! Am auzit meciul la radio, atât. Mă ghidam după vuietul oamenilor din case, din apartamente. Am trăit o emoție frumoasă când am văzut meciul după. La fel de intens, deși era să sune soția la 112, la returul cu Middlesbrough.
- Serios?
- Am zis că mor! Am fost la un pas, din nou, de o finală europeană, în 2006. Dar asta face frumos fotbalul. Admir nu jucătorii tehnici neapărat, care trăiesc din talent, ci dăruirea tuturor.
Și-a botezat copilul după Raul, superamintire cu Lăcătuș
- Fotbalistul preferat?
- Raul Gonzalez. Tocmai de aceea l-am botezat pe băiatul meu Raul Antonio. Am avut șansa ca și eu, și fiul meu să ne fotografiem cu Raul, să dăm mâna cu el, chiar i-am spus povestea. Eu visam să joace fotbal la AC Milan, de aceea m-am gândit la nume de rezonanță latină.
- De la echipa de suflet?
- Marius Lăcătuș. Am o frumoasă amintire cu el, când eram locotenent și mergeam să mă cazez la „Haiducului”, iar când am apăsat butonul de la lift, s-au deschis ușile și au apărut în fața mea Lăcătuș și Bumbescu! Era 1987, la un an după Sevilla '86, mi-aduc aminte la puțină vreme după câștigarea Supercupei. Am simțit că mi se taie respirația. Lăcătuș a fost un simbol, un mare luptător.
- În 1989, ați avut emoții la finala cu Milan?
- Atunci am avut inima împărțită. Întrucât întotdeauna am apreciat-o pe AC Milan. Iar atunci avea o formația extraordinară, stelară.
Purdea-Someș: „În Ghencea mergeam cu emoție, ca la biserică”
- FCSB e Steaua pentru dumneavoastră?
- Întotdeauna! O văd ca pe o poveste tipic românească. E o durere sufletească să știi că există două de Steaua, două de Dinamo, trei de Rapid, trei de Timișoara. Toată lumea știe că Steaua e echipa ce-a învins Valencia, Chelsea, Ajax. Echipa de acum e continuatoarea clubului Steaua.
- Ce emoții vă trezea Ghencea?
- Acolo mergeam ca la biserică, aceleași emoții le aveam. Un ardelean plecat din Cluj să ajungă la marile meciuri în Ghencea, fie Steaua, fie naționala, îmi provoca o uriașă bucurie chiar și atunci când pierdeam. Nu pot uita momentul de acum 5 ani, când echipa a luat titlul și-am cântat acolo, alături de Paula Seling, pe stadion.
- Ce așteptări aveți de la noul stadion?
- Să mă entuziasmeze! Sper să fie gata pentru Europeanul de la anul. Vreau să vadă lumea din străinătate că și noi, românii, când punem osul și mintea la treabă, putem crea lucruri extraordinare.
I-a compus un „cântec” Stelei, i-a cântat lui Gigi Becali
- Când va mai câștiga FCSB campionatul?
- Dumnezeu îți dă bani, îți dă multe în viață, dar, uneori, nu chiar la timp. Ți le dă pe rând. Așa că trebuie să așteptăm.
- Ați avut vreodată posibilitatea să vă întâlniți cu Gigi Becali?
- Eram, cândva, alături de bunul prieten în ale strofelor, Vali Argăseală, în preajma unui Crăciun, la Ghencea, și a venit domnul Becali acolo. I-am și cântat, l-am impresionat plăcut cu vocea mea. I-am interpretat „Doamne, știu că-s muritor!”. Eu am și o propunere pentru imn.
- Adică?
- Am scris „Cântec pentru Steaua”. Care se încheie așa: „Am dat simboluri și-am scris istorii / Recorduri am bătut de atâtea ori / Iar din înfrângeri și victorii / Am pus și trup, și suflet în culori”. Dacă suporterii ar accepta acest cântec și se va găsi cineva cu muzica, eu ofer aceste versuri cu mare bucurie, îl dăruiesc!
- Ce impresie vă face Gigi Becali?
- De pe margine, ca suporter, e ușor să-l judec. Îi apreciez sufletul mare, sacrificiile pentru echipă, mă deranjează un singur lucru la dânsul: când folosește cuvântul „bani”. Un om credincios ca dânsul, care se implică în atâtea acte de caritate... Toată lumea știe cine e dânsul, că este omul cu bani și cu suflet la club. Dar să-i pună în ecuație și pe cei ce stau în tribune. Fiindcă fotbalul e și bani, că este afacere, dar înseamnă mai ales oamenii de pe stadion.
Purdea-Someș: „Dacă Florinel ar avea psihic de croat...”
- CSA Steaua?
- Un mare club sportiv, cu multe medalii. Echipa de fotbal, dacă va ajunge în liga a doua, va trebui să-și găsească un patron.
- Vă pare rău că s-a pierdut stema pe care o aveți pe tricoul de fan?
- E ca și cum ți-ai pierde dragostea din tinerețe! Dacă dragostea a fost frumoasă atunci, și amintirea rămâne frumoasă și vorbești la fel de frumos despre ea.
- Există vreun jucător care să vă placă din lotul actual?
- Îmi place Olimpiu Moruțan, clujean de-ai mei. I-am zis: „Olimpiule, ești talentat, alergi mult, îți mai trebuie un pic de minte ardelenească!”. Adică ține prea mult mingea. Îi apreciez sclipirea lui Dennis Man. Iar dacă Florinel Coman ar avea un psihic de croat, ar ajunge mare!
- Credeți că valorează 20 de milioane de euro, cum zice Becali?
- E o strategie de marketing a patronului. Valoarea lui de piață este cea cu care se va vinde.
Purdea-Someș: „N-aș vrea ca Dinamo să retrogradeze”
- Ce ziceți de marii rivali de la Dinamo?
- Nu are cum să mă bucure situația din Ştefan cel Mare. Sportul e frumos cu stadioanele pline. Măsura spectacolul este dată de galerii. Iar la acest capitol, Dinamo e numărul 1. Are o galerie senzațională. În deschiderea Derby-urilor, când vedeam coregrafia „câinilor”, îi invidiam. Mi-aș fi dorit să avem și noi, steliștii, așa ceva. Fotbalul fără spectatori e o mare singurătate.
- V-ați bucura să retrogradeze?
- Niciodată, niciodată! Dinamo e un club cu tradiție. N-am să uit niciodată, eu stelist fiind, cum m-am bucurat la victoria mare cu Hamburg. Sau cum am aplaudat marile rezultate ale Craiovei. Cu dinamoviștii am tot felul de amintiri: anul trecut, am renovat apartamentul și aveam o emblemă a Stelei, din sticlă, în așa fel încât atunci când aprindeam becul în cameră, se lumina. Ei bine, meșterii care mi-au renovat casa mi-au crăpat emblema aia! Amuzant, nu? Erau dinamoviști, am aflat ulterior. O glumă de-a lor, o întâmplare nefericită.
- Dar măcar să aibă Dinamo emoții la retrogradare v-ar displăcea?
- Mie îmi plac competiția, performanțele. Cele mai frumoase meciuri rămân Derby-urile. Chiar dacă Dinamo e în play-out de 3 ani, eu nu am niciodată impresia că o putem bate. Cu „câinii” am cele mai mari emoții.
Eu mă bucur la victoriile CFR-ului pe plan internațional. Am fost în Gruia la toate meciurile, am suferit pentru această echipă, am încurajat-o. Când câștigă ai noștri, steliștii, sunt foarte bucuros. Când câștigă alți români cu cei de afară, îi aplaud
Arlauskis ori face meciuri senzaționale, de multe ori, ori scapă mingea ușor, foarte rar. Cu noi a jucat extraordinar. El a făcut diferența la ultima victorie. Steaua se încurcă mereu cu CFR și cu Dinamo. I-aș fi vrut pe Omrani, Djokovici și Deac la roș-albaștri
Când am vizitat Londra, primul gând a fost să merg pe Stamford Bridge, țin enorm la Chelsea. Era după acel meci când englezii ne-au bătut la București. Am mers la magazinul oficial, aveam un fular cu Steaua, am desfăcut să fac o poză pentru mine, deși eram temător. Și toată lumea m-a aplaudat. M-am simțit minunat!
Neluțu Varga face o treabă faină la CFR Cluj, arată că se pot câștiga trofee în România și pe silențios. Iar CFR a impresionat în Europa, nu ai cum să nu apreciezi ce a realizat acolo - Ovidiu Purdea-Someș
Clujeanul s-a redescoperit în pandemie
- „Doamne, cum am ajuns!, cu un simplu strănut, se schimbă lumea. Fost militar de carieră, am respectat regulile. M-am căutat pe mine însumi în pandemie și am aflat un copil pe care nici ploaia nu-l udă, nici soarele nu-l arde. Mi-am adunat fotografiile, am găsit poze de când eram portar în echipa de fotbal a școlii”
- „Mi-am sunat prietenii, familia, foști colegi. Am redescoperit o dimensiune a frumosului, mai mare sau mai mică. Sper să-mi păstrez aceste valori. Am scris acum un volum de poezie, numai bun de tipar, dragoste și filosofie. Mi-am depășit propria existență și dimensiune a dragostei. Volumul se numește «A cui neliniște ești tu?»”
- „Dumnezeu îți dă în viață toate câte trebuie să le faci. Până la 52 de ani am fost militar de carieră, dar eram și jurnalist la revistele MApN. Apoi, m-am dedicat și altor pasiuni. Filmez cele mai frumoase cântece ale mele în diverse zone splendide ale României: Țebea, Brad, Alba Iulia, Botoșana, Râmeț, Moisei. Ele vor fi povestea anului 2020”
{{text}}