Daniel Pancu, 42 de ani, unul dintre cei importanți jucători din istoria Rapidului, a acceptat invitația de a participa la "Prietenii lui Ovidiu", emisiune moderată de Ovidiu Ioanițoaia și difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe GSP.RO.
„Pancone” spune că fotbaliștii de acum nu mai au respect, nici măcar pentru colegii mai în vârstă din vestiar și explică diferențele între generații.
- Pancone, jucătorii de azi te întreabă de întâmplările tale?
- Ei sunt altă generație, au alt mod de a se distra. Mult pe rețelele de socializare, ei nu ies să aibă relații în echipă, de familie. Am mai vorbit cu ei aspecte din viața mea, n-aveam o problemă. Când simțeam nevoia, le povesteam ce făceam eu, ce făcea generația mea. Lucruri care nu mai sunt valabile acum.
- Acum sunt cu telefoanele și cu manelele.
- Eu la Rapid am interzis manelele în vestiar. La grătare mergeau, dar discret. Petrecăreți foarte puțini față de generațiile noastre. S-au schimbat vremurile. Ei au modul lor de a vedea lucrurile și trebuie să ne adaptăm. Ei n-au cum să înțeleagă ce se întâmpla altădată, noi ne adaptăm la ce gândesc ei.
- Bine, ei sunt altă generație.
- Nu mai au respect nici pentru jucătorii mai în vârstă din echipă. Mi-aduc aminte când am venit la Iași, la 16 ani, nici nu ridicam capul din pământ! Cum să-mi fie rușine să-i car o geantă unui veteran din echipă? Mulți dintre ei puteau să-mi fie chiar și părinți! În ziua de azi nu se mai întâmplă.
„Noi aveam foame, foame de rezultate”
- Era vorba de altă educație.
- Am prins 12 ani de comunism. Alte generații au prins mult mai mult, dar noi știam de frică. Aveam respect față de oameni, de cei mai în vârstă, de antrenori, față de școală, de biserică. Lucruri care astăzi nu se mai întâmplă. Ei acum cedează foarte repede, nu sunt obișnuiți cu greutățile cum eram noi. Noi aveam foamea de rezultate în noi!!! Asta era cea mai mare dorință a noastră, să jucăm fotbal!
- Mulți dintre jucătorii vechi spun asta cu foamea de rezultate.
- Păi, așa e, nea Ovidiu! Noi aveam foame, foame și era concurență. Nu vreau să jignesc pe nimeni, dar sunt jucători și la echipele de top din România, la cele din play-out sunt mai mulți, care pe vremea generației mele nici să le șteargă ghetele jucătorilor de atunci nu intrau. Văd jucători amotrici total, au altfel de mișcări...
- Așa e. Ai dreptate.
- Noi săream gardurile să furăm mere din copac, alergam pe stradă, stăteam câte șase ore în spatele blocului. Toate au contat. Fac parte din procesul ăla de care vorbește inclusiv Sir Alex Ferguson, de cele 10.000 de ore necesare unui copil pentru a ajunge la nivel de seniori. Copiii din ziua de azi nu le mai au, ei vin o oră, oră și jumătate la antrenament, dar nu cred că ajung la 5.000 de ore când termină junioratul.
{{text}}