Helmut Duckadam, 61 de ani, „Eroul de la Sevilla”, portarul român care a intrat în Cartea Recordurilor, a acceptat invitația de a participa la „Prietenii lui Ovidiu”, emisiune moderată de Ovidiu Ioanițoaia. Acesta a vorbit despre scurta perioadă pe care a petrecut-o în Statele Unite.
Momentul care-i putea schimba viața lui Helmut Duckadam
- Helmut, marele tău regret rămâne acela că te-ai retras la 27 de ani...
- A fost un ghinion mare pentru că am avut o operație grea. Eu nici nu mai aveam dreptul să lucrez în Poliția de Frontieră. Am fost șapte ani în cadrul Poliției chiar la Nădlac, cu o aprobare specială. Cu acel anevrism, nu prea mai puteam să lucrez.
- După ce-ai renunțat la Poliția de Frontieră, ai luat drumul Americii.
- Nu mai voiam neapărat să plec în America, dar fosta soție a insistat foarte mult. A insistat pentru copii, ca să aibă un alt viitor. Am cedat până la urmă. Am plecat.... Am primit green-card-ul după cinci zile, dar am făcut o mare greșeală. Așa cum fac toți românii, care-și doresc să aibă proprietăți. Repede am cumpărat o casă, dar nu mi-am găsit serviciu, din care să fac bani. Ce puteam să fac acolo?
- Să te angajezi undeva!
- Limba n-o stăpâneam sută la sută, cetățean nu eram ca să pot să merg în security și să pot să port armă. Muncea soția pe un salariu foarte mic și fetița la fel. Eu nu am putut să mă obișnuiesc... Mergeam în fiecare zi la magazine, la cumpărături, îi duceam cu mașina... Eram gospodina familiei. Probabil că dacă rămâneam acolo mă făceam grădinar, aia îmi place.
- Dar știa lumea cine ești?
- Habar n-aveau cine era Duckadam. Sunt paraleli, n-au nicio treabă! Dacă le spuneam de București și ei îmi spuneau de Budapesta! Nu toți, să nu generalizăm, dar majoritatea... Am cunoscut o femeie la 75 de ani care n-a văzut Grand Canyon, care era la trei ore de mers. Ea din Arizona nu ieșise! Am stat trei, patru ani acolo. Am cheltuit o grămadă de bani pe avioane, dar n-am putut să mă obișnuiesc. Nu era stilul meu să stau pe banii soției.
{{text}}