Pe 19 august 1973, în etapa cu numărul 3 a campionatului intern, Steaua întâlnea acasă pe UTA. Roș-albaștrii aveau mare nevoie de victorie, după numai un punct acumulat în primele două runde.
Gazdele dominau categoric - 30-2 a fost raportul șuturilor la poartă, 14-0 cadrate! -, însă golul întârzia să apară. A fost nevoie de o sclipire a unui puști de nici 19 ani pentru ca tabela să se modifice.
Tânărul purta un nume ce avea să devină celebru, Marcel Răducanu, și marca pentru prima oară în Divizia A. Debutase pe prima scenă în aprilie același an, în CSM Reșița - Steaua 2-0, și n-a avut nevoie de prea mult timp pentru a se impune.
Asta deși militarii dispuneau atunci de o distribuție de elită. Printre colegii săi se numărau Vasile Iordache, Lajos Sătmăreanu, Ștefan Sameș, Liță Dumitru, Puiu Iordănescu, Gigi Tătaru ori Viorel Năstase.
Steaua - UTA avea să se termine 3-0. Celelalte reușite i-au aparținut lui Năstase.
IDOLUL TRIBUNELOR
Însă eroul zilei a fost Răducanu. Au urmat 8 ani în care Marcel n-a câștigat extrem de multe trofee. Campion, de exemplu, n-a ieșit decât de două ori.
A cucerit totuși ceva mult mai important. Inima suporterilor steliști.
Care l-au alintat cu o mulțime de porecle, "Samantha", "Iosefini", "Zorro", "Marcelinho", prin care elogiau talentul formidabil al idolului lor. Iar după ce acesta a rămas în Germania Federală, în vara lui '81, au scandat multă vreme pe stadioane refrenul legendar "Cel mai bun din RSR a fugit în RFG!".
„CEI MAI VECHI ÎMI DĂDEAU MINGEA LA GÂT"
- Domnule Răducanu, bună ziua! V-am deranjat ca să vorbim puțin despre primul dumneavoastră gol în Divizia A. S-a întâmplat pe 19 august 1973. Vi-l mai amintiți?
- Sincer? Deloc! Până la urmă, sunt 47 de ani. Și nici eu n-am memorie de elefant.
- Ați deschis scorul în minutul 22 al unui meci cu UTA, încheiat 3-0, "în urma unui dribling spectaculos". Așa scrie în cronica din ziarul "Sportul".
- Da? Chiar nu mi-l aduc aminte. Știu doar că în acel an am debutat la Steaua, în Divizia A, într-o partidă la Reșița.
"În Bundesliga m-am simțit cu adevărat fotbalist. Etapă de etapă dădeam piept cu niște uriași precum Rummenigge, Magath, Brehme, Littbarski sau Hrubesch"
6 sezoanea evoluat Răducanu la Borussia Dortmund ('82-'88). A înscris de 31 de ori în 163 de partide disputate în prima divizie vest-germană
Marcel Răducanu: „DOAR CU TEAȘCĂ NU M-AM ÎNȚELES"
- Cum v-au primit coechipierii? Dumitru, Iordănescu, Tătaru II, Năstase, Iordache?
- La început, ăștia mai vechi mă cam "lucrau". Îmi dădeau mingea la gât, însă eu știam cu "coțofana" și o puneam repede jos. Când au văzut că-s util echipei au început să mă joace. Steaua a fost o perioadă foarte frumoasă din cariera mea.
- Antrenori?
- La juniori l-am avut pe Francisc Fabian, vreo 5-6 ani. Un om excepțional. La fel, nea Imi Ienei și nea Gică Constantin. Superantrenori! Ienei îmi striga "Marcele, bagă mingea aia în poartă odată!", îl exasperasem cu driblingurile mele. Iar Constantin, când mă plângeam că joc puțin, îmi răspundea "Lasă că ești tânăr, ai destul timp". Doar Titi Teașcă nu m-a plăcut. Norocul meu că a stat doar un an. Nu m-am certat cu el de fapt, eu nu mă certam cu nimeni. Mereu mi-am văzut de treaba mea.
4 trofeea câștigat Marcel în România: două titluri de campion ('76, '78) și două Cupe ale României ('76, '79)
"Nu pot spune că muream de foame în România, dar am vrut să demonstrez că pot juca fotbal la nivel înalt și în Occident. De asta am rămas în Germania în 1981"
94 de goluria marcat Răducanu în Divizia A, în 229 de apariții, toate în tricoul Stelei, în perioada 1973-1981
1980 e anulîn care Marcel a fost declarat "Fotbalistul anului" în România. El i-a devansat atunci pe Iordănescu, Ștefănescu, Iordache și Cămătaru
{{text}}