Viorel Moldovan, 48 de ani, noul antrenor al celor de la Petrolul Ploiești (Liga 2), a acceptat invitația de a participa la „Prietenii lui Ovidiu”, emisiune moderată de Ovidiu Ioanițoaia. Emisiunea este în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe GSP.RO.
Acesta a vorbit despre meciul cu Steaua din semifinala Cupei UEFA, despre galeria Rapidului și a celor de la Dinamo, dar și despre perioada pe care a petrecut-o în Turcia, la Fenerbahçe.
- Vio, ai plâns ceva după sferturile de finală din Cupa UEFA.
- Eram ofticat total după acel joc de 0-0. Eu am spus înaintea tragerii la sorți că ar fi bine să nu picăm cu Steaua pentru că o să fie o stare de tensiune și o să fie animozități incredibile. Ceea ce s-a și întâmplat... Au fost mai inspirați pe Giulești, a dat gol Bănel Nicoliță, care a făcut diferența. Pentru fotbalul românesc mi-aș dori să mai existe o asemenea oportunitate să vedem două echipe în așa o fază a cupelor europene.
- Galeria din Giulești ți-a rămas la inimă, bănuiesc.
- Rapid are cea mai frumoasă galerie. Sunt minunați! Realizezi numai când joci acolo sau antrenezi la Rapid. Fanii sunt fenomenali. Ce stare de spirit îți dau, ce senzație pot să-ți transmită pe Giulești. Mă gândesc ce o să fie când se va inaugura noul stadion. La fel și la Dinamo... Echipe un pic diferite ca galerie, dar și Dinamo face coregrafii senzaționale.
- Lasă, că și în Turcia era o nebunie.
- În primul sezon la Fenerbahçe, cu Joachim Löw, am terminat pe locul 3 și l-au dat afară. Locul 3 e nimic... Și aveam numai internaționali în echipă! Unul și unul... În Turcia au început alte cluburi să bage bani și anul ăsta nici n-au prins cupele europene. Același lucru și cu Beșiktaș. Oamenii s-au dezvoltat foarte mult la nivel de baze sportive și infrastructură. Am început al doilea sezon, un start catastrofal. Apoi a venit Zdeněk Zeman, o personalitate extraordinară, dar a rezistat și el doar trei luni.
- Ha, ha, ha! V-a pus pe butuci!
- După prima lună aveam zece jucători cu rupturi, cu întinderi. Numai probleme medicale... Stilul lui de lucru se știa. Era foarte, foarte greu. Mi-era greu și mie, care duceam! Turcii nici nu voiau să se antreneze, erau morți deja. Când începea antrenamentul sau jocul, Zeman era transformat total, în schimb în timpul liber era OK. Ne spunea că nu face nici măcar 50% din ce făcea în Italia la antrenamente și noi eram morți, pe butuci. Antrenamente foarte grele. Încălzirea avea 40 de minute! Greu, greu de tot.
{{text}}