Răzvan Lucescu (51 de ani) a devenit și campion al Arabiei Saudite, după ce câștigase Champions League cu Al Hilal. Fericit că are succes, el mărturisește și care sunt prețurile pe care le plătește pentru victorii
Lucescu a devenit un colecționar de trofee. Cupa și campionatul cu PAOK în Grecia, după care a trecut în Arabia Saudită și a devenit campion cu Al Hilal, după ce își adjudecase și Liga Campionilor Asiei. Răzvan și echipa lui au cucerit titlul cu două etape înainte să se încheie sezonul în Arabia. Victoria decisivă a fost sâmbătă, 4-1 cu Al Hazem, o partidă în care francezul Gomis, 35 de ani, a marcat trei goluri.
Răzvan Lucescu e campion în Arabia Saudită
Cum a petrecut Răzvan ziua de după câștigarea campionatului? Dormind în cea mai mare parte din timp.
- Domnule Lucescu, ați sărbătorit până târziu?
- Nu, doar că a venit soția mea aici, a ajuns pe la trei dimineață, și a trebuit să merg la aeroport. De sărbătorit, n-am prea sărbătorit. Aici nici nu se obișnuiește, nu e ca în Europa. Am mai stat de vorbă cu staff-ul și cam atât. Știi ce mai e? Nici nu mai sunt la vârsta la care să celebrez spectaculos, parcă simt altfel victoriile acum.
- Cum altfel?
- În locul bucuriei din trecut, acum simt o ușurare, parcă plutesc. Așa am simțit și după succesele cu PAOK. Dimineața, când mă trezesc după un trofeu câștigat, am o stare de relaxare absolută și o încredere care mă face să mi se pară ușor de rezolvat toate problemele.
Răzvan Lucescu: "Sută la sută rămân aici!"
- Ca și cum ați fi scăpat de o povară?
- A fost o presiune foarte mare aici. Dacă n-am fi luat și titlul, lumea ar fi perceput altfel acea victorie din Champions League, ar fi prețuit-o, poate, mai puțin. Când o echipă concurează în două competiții importante, ea e obligată să-și împartă energia cumva. Noi ne-am axat pe Champions, dar am căutat să nu neglijăm campionatul, să nu suferim mult în liga internă. Al-Nassr ne depășise în clasament, fiindcă ni se adunaseră etape de recuperat. După ce am jucat restanțele ajunseserăm să avem opt puncte peste adversari. Acum, cu două etape înainte de final, avem un avans de șase puncte.
- Cum procedați ca să-i păstrați motivați pe fotbaliști așa cum sunt Gomis și Giovinco, oameni care au adunat bani, cariere? Mai au ei chef să se antreneze?
- Au, au! Știi cum sunt? Fotbaliștii de clasă au ambiția, competiția în ADN. Trebuie doar ca ei să vadă că există o disciplină, o organizare a jocului menite să asigure succesele. Așa sunt porniți și ei, atrași în concurența aceasta. Dacă atmosfera nu e bună în jurul lor, dacă nu există o disciplină în echipă și în club, acești jucători mari simt și ei și atunci nu s-ar mai implica la fel.
- E clar că veți continua la Al Hilal?
- Da, da, sigur.
- De ce? Ce ați mai putea obține după titlu și după Champions League?
- Nu contează, eu nu gândesc așa! Urmează ultimele meciuri din acest sezon al Ligii Campionilor, pe urmă va începe un nou campionat. Champions va fi disputată la fel ca în Europa, cu toate meciurile în Qatar. Mai sunt de jucat ultimele patru meciuri din grupe, apoi optimi, sferturi, semifinale și finală. Rămân aici și mă concentrez pe ceea ce urmează pentru club.
"Îmi e dor de pisicuțe și de iepurași"
- Vor exista și transferuri?
- A plecat un străin, Eduardo, a încheiat contractul după cinci ani la Al Hilal și a semnat cu Al Ahli, un club care i-a oferit un contract cu o durată mai mare decât era aceea pe care i-o propunea Hilal. Pe el va trebui să-l înlocuim.
- În România când reveniți?
- Nici nu știu... E cam complicat să mă întorc, deși aș vrea. Arabia Saudită are granițele închise, se poate intra numai cu anumite aprobări speciale. Iar dacă plec la București risc să-mi fie greu să mă mai întorc. Și aș avea, oricum, de petrecut o săptămână în carantină la întoarcere. Așa e situația acum. Poate pe parcurs se vor mai schimba lucrurile și o să-mi fie mai simplu să merg în România.
- V-a lipsit ceva în perioada în care au fost oprite competițiile, lumea a fost claustrată?
- Eu am rămas aici, nu am plecat la București, și ca să fac un sacrificiu pentru care m-am gândit că aveam să fiu răsplătit la un moment dat. Iar lumea din club și jucătorii au văzut că am rămas în Arabia Saudită și că eram implicat total. Și când mergeam la plimbare, eu îmi puneam căștile în urechi și-mi repetam că trebuie să fiu campion! Mă întrebai ce mi-a lipsit...
- Da...
- Peisajul de acasă mi-a lipsit. Verdele, vegetația... Și mi-a lisit casa cu animăluțele mele, cu pisicuțele și cu iepurașii.
- Am citit o declarație dată imediat după meciul de sâmbătă, "în sfârșit, voi putea să dorm liniștit!". Atât de rău consumă meseria asta?
- Vai de capul meu! Vai de capul meu!
„Rădoi e tânăr, are informații și pasiune pentru fotbal. Și e un om ce se impune ușor în vestiar. Eu știu ce înseamnă postul de selecționer și îmi dau seama că Mirel are nevoie și de noroc, de un context favorabil"
„După primul egal aici, părea un dezastru, deși aveam șapte puncte după trei etape, eram pe primul loc. E o presiune mare. Lumea și-a dorit mai mult Champions League, pe care n-o mai câștigase Al Hilal de mult, dar și titlul. Mi-au spus că niciodată n-a reușit clubul «dubla» asta”
- Răzvan Lucescu, antrenor Al Hilal
45 de meciuriare Răzvan Lucescu pe banca lui Al Hilal, înregistrând 32 de victorii, 7 egaluri și 6 eșecuri
2 antrenori români au mai câștigat campionatul Arabiei Saudite înaintea lui Răzvan, Ilie Balaci în 1997-'98 și Cosmin Olăroiu în 2007-'08
{{text}}