Fostul internațional Ciprian Marica, în prezent patron al clubului Farul Constanța, a acceptat invitația directorului Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioanițoaia, de a participa la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de pe GSP.RO.
Acesta a explicat pe larg motivele care l-au făcut în ianuarie 2016 să semneze cu FCSB. De-a lungul carierei, Marica a mai jucat la Şahtior Doneţk, VfB Stuttgart, FC Schalke 04, Getafe şi Konyaspor, iar în România la Dinamo și la FCSB.
- E adevărată povestea că Viorel Păunescu te-a dus la FCSB?
- Dânsul a vorbit, da. A avut discuții și a vorbit cu domnul Argăseală și cu domnul Becali. Eu n-am vorbit. Și n-a fost vorba de bani. Acolo am avut salariul minim pe economie. Trebuia să am un salariu pe hârtie. Oamenii au speculat că m-am dus pentru bani. Exclus, n-am luat niciun ban. Am vrut să joc și să mai încerc o dată.
- Dar de ce nu te-ai dus la Dinamo?
- Pentru că la Dinamo mi-a fost ușa închisă. N-am putut să mă întorc. Era un patron care deținea echipa și care nu era dispus. Mi-a făcut o ofertă în ultima zi prin Dănciulescu. Mi-a dat de înțeles că e doar una fictivă. Nu se dorea ca eu să vin. Era făcută pentru suporteri, că el a încercat.
- Dar nu ți-a fost teamă, frică?
- Din păcate trebuie să înțelegem că înainte de a pune interesele echipei, interesele suporterilor sau a oamenilor care iubesc echipa, trebuie să fie interesul tău personal. Iar eu în momentul ăla trebuia să aleg între a mă lăsa sau a continua activitatea de fotbalist. De a-mi mai da o șansă carierei mele.
- Și pentru asta ai ales FCSB.
- Șansa s-a numit FCSB și a trebuit să mă gândesc la mine. N-aveam cum să mă gândesc la Dinamo! Trebuia să-mi mai dau o șansă și să încerc. N-am mai reușit... Accidentarea mea de la genunchi îmi crea probleme. Au venit și alte accidentări în aceea perioadă. Trebuia să mă pregătesc suplimentar foarte mult, lucru care mi-a încărcat musculatura și așa am făcut rupturi musculare. N-am mai putut...
- Te-ai lăsat la 30 de ani!
- Din cauza accidentărilor la genunchi. Am patru operații și din păcate am artroză de gradul trei la dreptul și nu mai pot face efort. Trebuia să vină și a cincea operație, dar din cauza pandemiei n-am putut să plec în Germania. Dar o voi face...
- Revin cu întrebarea. Nu ți-a fost teamă de suporterii dinamoviști?
- N-am avut nicio teamă. Trebuia să mă gândesc la mine, nu la ei. Cea mai frumoasă perioadă și copilăria mi-am petrecut-o la Dinamo, dar n-am avut această temă. Am fost la Dinamo de la 8 ani, și chiar sunt unii care mă învață pe mine de Dinamo. Eu știu foarte bine spiritul Dinamo și știu de înseamnă Dinamo. Se întâmplă să iei decizii în viață și atunci m-am gândit la mine.
- Regreți acum vreun pic decizia lui?
- Nu-mi pare absolut deloc rău pentru că a fost cea mai bună pe care puteam s-o iau atunci. La momentul respectiv a fost cea mai bună. Astăzi, uitându-mă în spate și văzând că nu mai puteam să joc, și că accidentarea mea era foarte serioasă, da, regret. Dar atunci nu aveam niciun regret.
{{text}}