Marcel Pușcaș, fostul oficial al celor de la U Craiova 1948, fost fotbalist, antrenor, impresar şi preşedinte de club, a acceptat invitația directorului Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioanițoaia, de a participa la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de pe GSP.RO.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de pe GSP.RO e miercuri, de la ora 20:00.
- Marcel, cariera ta de fotbalist s-a terminat brusc.
- Am avut un accident urât cu Marcel Sabou într-un meci Timișoara - Rapid.
- Așa este...
- Nu împlinisem 25 de ani... A fost o perioadă grea, era normal să mă marcheze. Am avut dublă fractură deschisă de tibie și peroneu, cu trei operații și cu nouă luni de stat în cârje. Recuperarea a durat doi ani de zile. În spital am stat 4 luni, la Timișoara și la București.
- Erai în vârful carierei.
- Am ieșit campion al României și am câștigat și Cupa, după 7 ani în care Steaua nu mai câștigase nimic. Singurul lucru pe care pot să i-l reproșez lui Sabou după ani de zile este că până a obținut o hârtie de la mine a venit zilnic la spital câte două, trei săptămâni.
- Și după?
- După nu mai m-a căutat niciodată. N-am mai vorbit niciodată. Eu am ieșit din fotbal, practic. Nu cred că a făcut-o cu intenție. Am revăzut faza în minte de foarte multe ori, știu ce s-a întâmplat în momentul ăla...
- Dar la ce îi trebuia foaie de la tine?
- Pe vremea aia jucătorul care accidenta stătea la fel de mult ca și cel accidentat. În consecință, Sabou trebuia să stea doi ani, dar i-am dat o hârtie prin care i-am dat dreptul să joace. Dacă eu nu semnam, el nu mai juca! Sabou la meciul în care m-a accidentat era debutant la Poli Timișoara. După un an a ajuns la Dinamo și-apoi a fugit în Spania. Sau a rămas acolo. Nu știu unde e cariera lui, dar eu știu că mie mi-a fost terminată!
- După doi ani ai revenit la Rapid.
- Am jucat doar 2-3 meciuri, dar am decis să plec la un nivel mai jos, la Târgoviște. Unde am fost și jucător, și antrenor, eram la Divizia B. Am terminat și Academia Tehnică Militară și am fost repartizat la Mizil. Am mai jucat acolo șase luni, la Steaua Mizil, dar la 28 de ani și jumătate am pus punct carierei.
- Tu ai Facultatea de Mecanică.
- Și INEFS-ul. Vorba lui tata, Dumnezeu să-l ierte!, "Bă, dacă cu una nu te descurci, la ce-ți trebuie două?!". Ha, ha, ha! Am profesat la Mizil la post, dar am abandonat. Eu cred că am fost cel mai tânăr antrenor din țară, la 32 de ani. Aveam atunci toate patalamalele.
{{text}}