Pe 11 septembrie 1985, naționala României reușea un egal de prestigiu pe Wembley, 1-1 cu Anglia, și părea să-și asigure în bună măsură biletele pentru Mondialul din Mexic '86. "Încă un pas - mare - spre Mexic", avea să titreze și cotidianul "Sportul".
Ziariștii vremii considerau la îndemâna "tricolorilor" să scoată trei puncte din ultimele două etape: cu Irlanda de Nord acasă și pe terenul codașei Turcia. Din păcate, cu britanicii s-a pierdut, 0-1, după o confruntare dramatică, în care s-a ratat din toate pozițiile.
Succesul ulterior de la Izmir, 3-1, n-a mai contat. Anglia și Irlanda de Nord o puseseră de un meci prietenesc, 0-0, în urma căruia s-au calificat amândouă.
STEAUA ÎNCEPEA SEZONUL CARE ÎI ADUCEA CCE
Interesant e că în partida din urmă cu exact 35 de ani, ca de altfel în toate din acele preliminarii, Mircea Lucescu a mizat foarte puțin pe fotbaliștii Stelei. Asta deși în toamna lui '85, când s-a jucat pe Wembley, trupa din Ghencea începea marșul triumfal la capătul căruia avea să câștige Cupa Campionilor Europeni!
În fieful Angliei, de exemplu, Il Luce a folosit doar doi componenți ai campioanei din acel moment, Fane Iovan și Loți Bölöni. Iar dacă Iorgulescu n-ar fi fost indisponibil, nici Iovan n-ar fi prins loc în centrul defensivei.
CONVOCĂRI DE CONJUNCTURĂ
În schimb, nu mai puțin de trei jucători de la Corvinul au frământat iarba legendarei arene londoneze: Klein, Mateuț și Gabor. Lucru surprinzător întrucât, în 1985, trupa hunedoreană era în evidentă scădere de turație, terminând abia pe 8 în Divizia A!
Situația s-a repetat și peste o lună, la decisivul duel cu Irlanda de Nord. Atunci Iovan a prins primul "11" pentru că Ștefănescu a fost suspendat, în vreme ce la mijloc Bölöni era de neînlocuit.
Pe final, în căutarea disperată a egalării, selecționerul l-a aruncat în luptă și pe Pițurcă. Probabil că nici la Piți nu ar fi apelat dacă titularul obișnuit, Cămătaru, n-ar fi fost accidentat (fractură de tibie și peroneu).
"CE MARE JUCĂTOR A FOST TUDOREL?!"
"Lucescu a făcut tot posibilul să se răzbune pe Steaua!" a fost reproșul care i s-a adresat mai mereu lui nea Mircea dinspre Ghencea. Antrenorul s-a apărat susținând că, la acea vreme, nu avea pe cine să convoace de la formația militară.
"Am tot fost acuzat că l-am ocolit pe Tudorel Stoica. Fals! L-am chemat, dar el n-a vrut să vină. Și până la urmă, ce mare fotbalist a fost Tudorel?! Mai lăsați-mă-n pace! A fost căpitanul Stelei și atât, nimic mai mult. Nu știa să accepte concurența. A fost mai bine că nu a venit la națională, pentru că Mateuţ era mult peste el!", spunea Mircea Lucescu în 2009.
Preliminarii CM '86, Grupa a 3-a
Londra, 11 septembrie 1985
Stadion: Wembley. Spectatori: 80.000. Arbitru: Karl-Heinz Tritschler (RFG)
Anglia - România 1-1 (1-0)
Au marcat: Hoddle (25') / Cămătaru (60')
Anglia: Shilton - Stevens, Fenwick, Wright, Sansom - Hoddle, Robson, Reid - Hateley, Lineker (81' Woodcock), Waddle. Selecționer: Bobby Robson
România: S. Lung (U Craiova) - Negrilă (U Craiova), Iovan (Steaua), Ștefănescu (U Craiova), Ungureanu (U Craiova) - Rednic (Dinamo), Bölöni (Steaua), Klein (Corvinul) / 87' Mateuț (Corvinul), Hagi (Sportul) - Coraș (Sportul) / 82' Gabor (Corvinul), Cămătaru (U Craiova). Selecționer: Mircea Lucescu
"Tudorel e un tip special, am ținut și țin foarte mult la el. Cantonamentele nu i-au plăcut niciodată, prefera să stea cu familia. Poate de asta și refuza naționala. Eu l-am înțeles, îi mai dădeam liber o oră, două, să meargă acasă"
Emeric Ienei
15 selecțiia strâns Tudorel Stoica la prima reprezentativă, în perioada 1979-1987. Cu Lucescu selecționer (1981-1986), a bifat doar două meciuri sub tricolor: 0-2 cu URSS ('85) și 3-1 cu Norvegia ('86). În ambele titular, în ambele schimbat cu Mateuț
Recordul lui Costică
La finalul partidei de pe Wembley, căpitanul reprezentativei noastre, Costică Ștefănescu, a smuls câteva fire de gazon pe care le-a pus în buzunarul treningului. "Am vrut să am o amintire de aici. Cine știe?, poate nu mai apuc să joc vreodată pe acest extraordinar stadion. Mi-aș fi dorit să fiu mai tânăr, să am măcar cu patru ani mai puțin. Însă șansa a fost de partea mea. Am evoluat de patru ori contra Angliei și nu am pierdut niciodată. Cine se mai poate lăuda cu o asemenea performanță?!", a declarat "ministrul apărării", care în septembrie '85 avea 34 de ani și jumătate.
{{text}}