Prezent în direct la GSP Live, Silviu Ioniță (44 de ani), psihologul folosit de Mirel Rădoi la naționala U-21 și la cea mare, a vorbit despre cele trei mari cauze care duc la eșecul tânărului fotbalist român atunci când se transferă în străinătate.
Meciurile naționalei României cu Irlanda de Nord și Austria au schimbat percepția suporterilor români asupra jucătorilor convocați. După multă vreme, tricolorii au arătat din nou ca o echipă ca atitudine, iar schimbarea a fost pusă pe seama metodelor de pregătire ale lui Mirel Rădoi. Printre acestea, folosirea psihologului Silviu Ioniță.
Prezent în studioul GSP Live, Ioniță a fost întrebat de ce nu reușește tânărul fotbalist român în străinătate. Psihologul lucrează cu FRF de 5 ani, timp în care spune că a explorat cauzele și a identificat trei mari probleme:
Mi s-a pus în vedere încă de la începutul muncii mele la federație să explorez de ce fotbalistul român tânăr nu reușește în străinătate. Aveam fotbaliști care plecau ca staruri și apoi se pierdeau după nici o lună de zile, erau trași pe linia de rezervă și se întorceau în România distruși.
- Silviu Ioniță, psiholog echipa națională
1. Adaptabilitatea
“E vorba de adaptabilitatea la un nou sistem, un nou antrenor, un nou colectiv, o nouă limbă, mâncare, la aer și la o anumită mentalitate. Dacă jucătorul nu e obișnuit să se adapteze rapid, el consumă în acest proces de adaptabilitate energia psihică pe care ar trebui să consume în antrenamente și în meciuri. Exemplul cel mai bun e Gică Hagi din experiența cu Barcelona. A avut o problemă de adaptare. O să săpați mai mult și o să aflați despre ce e vorba . Dacă Hagi a întâmpinat probleme de genul ăsta, vă dați seama la alți fotbaliști…
2. Pasiunea pentru sport
“Pasiunea pentru sport este hrănită câteodată din relațiile personale. Jucătorii noștri sunt destul de cocoloșiți. Bărbați fiind, ei sunt crescuți într-un mediu balcanic, în care băieții se ascund după fustele mamelor. E o relație foarte profundă cu familia, iar câteodată apar imixtiuni inclusiv în partea sportivă. Iar aici aveți o grămadă de exemple în care părinți de jucători spun unde ar trebui să joace fiul lor, ce ar trebui să facă. Dau sfaturi antrenorilor.
- Moderator: Vedeți că aici îl atingeți chiar pe Gică Hagi…
- Psiholog: (Râde) Aici e un aspect mai…Acesta aspect al pasiunii se erodează. El e hrănit ca energie de către părinți, de prieteni, iar fotbaliștii români se duc afară și nu au experiența de a fi pe propriile picioare. Să se integreze într-un mediu diferit. Ei consumă energie, ajung să nu le mai placă să joace fotbal, apoi intră într-o depresie.
3. Capacitatea de a fi antrenat
“Jucătorul trebuie să se lase antrenat pentru a acumula informații. Nu doar de antrenorul principal, ci și de preparator fizic, de nutriționist, de mental coach. Ai noștri nu prea au această calitate. Sunt mai nărăvași. Asta vine din educația părinților și în special din cea a antrenorilor care nu vor să-și certe talentele, valorile. Îi lasă ca pe niște cai nărăvași să facă ce vor ei pe teren sau, din contră, urlă la ei să dea randament. Afară, nu se prea întâmpla asta. Jucătorii trebuie să asculte ce li se spune și să facă. La noi, trebuie să-i convingi, să-i tragi, să-i duci cu zăhărelul”
{{text}}