Ionel Dănciulescu a dezvăluit în emisiunea directorului Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioanițoaia, „Prietenii lui Ovidiu” de pe GSP.RO, mai multe detalii neștiute despre situația lui Dinamo, lunile în care a lucrat acolo și cât de mult era consultat de oficialii echipei.
- Pe Contra nu l-ai sunat deloc?
- N-am apucat să vorbesc! Postul e ocupat, nu mai are rost să discutăm. Acum sunt liniștit, acasă cu familia, îmi rezolv treburile personale.
- Dacă aveai salariu mare...
- Eu stăteam la Dinamo pentru bani?
- Glumesc.
- Aveam 7.000 de lei pe lună. Ăsta era salariul. Oricum trebuie să mă schimb și eu.
- La ce te referi?
- Trebuie să fiu mai nesimțit din mai multe puncte de vedere. Cu bunătatea și starea mea de a face bine, de a fi băiat bun nu prinde. Nu prinde! Mai ales în lumea fotbalului. Aici e o lume bazată pe relații, pe prietenie, pe cumetrie, pe interesul personal al fiecăruia. Asta e realitatea. Și nu doar în fotbal, în orice domeniu. S-a schimbat Guvernul la Dinamo și-a plecat un singur om, eu!
- Danciu...
- Nea Ovidiu, o secundă! Dacă știi ce să le spui șefilor, ce vor să audă... Așa se practică și la Dinamo! La Dinamo s-a practicat modul acesta. De a denigra anumite persoane, de a avea invidie, răutate dusă până la extrem. Așa e! Eu n-aveam dialog cu domnul Negoiță, doar la telefon. Rar mă duceam pe acolo, pe la birou. Locul meu era la echipă, să stau cu echipa. Iar la el ajungea ce îi spuneau alții. Pe mine m-a deranjat, domnul Negoiță putea să pună mâna pe telefon: "Băi Dănciulescu..." Putea să mă cheme la o discuție!
- Dacă mâine sună telefonul să te întorci la Dinamo?
- Mi-e greu să dau un răspuns acum. Sunt bine, singura chestie e că am rămas cu un gust amar, cu o dezamăgire în suflet, pentru că meritam mai mult. Pentru tot ce-am făcut ca jucător și conducător, meritam mult mai mult. Așa cred eu, poate greșesc!
Trebuia să fiu un alt tip de om, să fiu mai rău, să nu mai las de la mine, să nu mai fiu băiatul bun și să las de la mine. Nu există o persoană care mi-a cerut ceva și nu am încercat să ajut. Pe mine nu știu dacă m-a ajutat cineva în viața asta. Foarte puțin, tot ce-am făcut am făcut pe munca mea.
- După toată perioada ta la Dinamo ce-ți reproșezi?
- Trebuia să fiu mai vocal, trebuia să fiu mai rău în anumite privințe, să-mi impun punctul de vedere. Să nu las mereu de la mine pentru că uite unde s-a ajuns. Îmi asum și eu o parte din vină, față de alții care nu-și asumă niciodată nimic. La anumite transferuri greșite nimeni nu și-a asumat absolut nimic.
- Adică?
- Păi, i-am plătit, le-am dat alți bani când s-a plătit rezilierea, alte comisioane la agenți și nimeni n-a plătit pentru asta. Eu când eram cu Alexandru David, unul dintre cei mai buni președinți pe care i-a avut clubul ăsta, era un tip inteligent, smart, gestiona situațiile grele, se bătea pentru echipă, era un tip care și-a lăsat o amprentă asupra lui Dinamo. Eu am făcut cu inima, din dragoste pentru echipă, vreau să fac bine, chiar dacă greșesc. Nu sunt perfect!
- Cât știai din transferurile care se făceau?
- 40%! Pe unii i-am văzut direct la antrenamente. Nu știu cine făcea transferurile că mă trezeam cu ei p-acolo. În mare parte a fost lăsată treaba pe mâna antrenorilor, dar se consultau cu anumite persoane. Există un departament de scouting cu o singură persoană. Acolo se filtrau jucătorii, îi prezenta antrenorului, și ce puteam să luăm în funcție de buget.
{{text}}