Ion Crăciunescu şi Adrian Porumboiu, unii dintre cei mai buni arbitri din fotbalul românesc, au împlinit ieri 70 de ani. "Gazeta Sporturilor" a realizat 7 pagini de excepţie cu cei doi. În a doua parta a interviului in-extenso oferit ziarului, Crăciunescu dezvăluie de ce n-a vrut să arbitreze celebra finală de Cupă din '95, Rapid - Petrolul, de ce Mircea Sandu l-a obligat s-o facă și care a fost relația de afaceri, cu televizoarele Samsung, pe care a avut-o cu fostul finanțator giuleștean.
- Dacă ar fi să puteți face altceva, la un anumit moment, poate la un meci, o decizie, ceva, ce anume ați face?
- Multe, multe... De câte ori mă duceam acasă și mă dădeam cu capul de pereți după jocuri! Sufeream când greșeam, nu eram bun de nimic câteva zile după un meci care nu-mi ieșea. Dacă e să fie un regret așa, mai mare, e acea finală Rapid - Petrolul, mai ales că apoi mulți m-au legat de Copos, a fost singurul lucru cu care au încercat să mă compromită. Atunci, nici măcar n-am vrut să merg la acea finală.
"I-am zis lui Sandu că nu pot arbitra, dar nu m-a schimbat"
- Nu? De ce?
- Arbitrasem Milan - Ajax, finala Champions League, după 4 zile m-am dus în Bulgaria, unde am oficiat finala Cupei și peste 3 zile eram la Rapid - Petrolul. M-am dus la Mircea Sandu în birou și i-am zis că nu pot, arbitrasem accidentat finala Ligii, apoi mușchiul mi se contractase și mai tare în Bulgaria. Sandu mi-a zis că n-ar putea să le explice oamenilor că eu am condus Milan - Ajax, dar la finala Cupei României trebuie să delege pe altcineva. După acel meci, m-a luat presa la ochi. Că sunt cu Copos, cu firma, știți povestea.
- Magazinul îl aveați la acel moment, reprezentanța Samsung?
- Eu n-am avut reprezentanță Samsung. Am fost dealer de produse Samsung. Mă duceam la Copos și îi ziceam "Vreau 100 de televizoare". Filă de cec, semnam, plăteam. La cele 100 de televizoare eram obligat să pun comisionul pe care îl decidea Copos.
"Era un furnizor de televizoare, nu altceva"
- Și câștigul dumneavoastră care era?
- 5 sau 6 la sută era adaosul meu. Copos era doar un furnizor. Cine își imaginează că George Copos dă la cineva ceva, ăla e om nebun. Copos nu-i dă nici lu' fii-sa nimic! În decembrie, de Crăciun, atunci era bătaie mare pe televizoare, toată România își cumpăra câte unul, în acel moment Copos nu dădea niciun televizor.
- Copos poate că nu v-a solicitat în mod expres să-l ajutați la anumite meciuri, dar poate el a gândit că din moment ce există această legătură de afaceri, atunci vă simțiți automat obligat să îi faceți favoruri!
- Uite, duceți-vă să-l întrebați... N-ar trebui să spun ce vă spun acum... A dorit la un moment dat să fie, așa, recunoscător. După ce terminasem cu arbitrajul. Și i-am zis: "Domnule Copos, ați auzit de la cineva că mi-a dat vreodată ceva?". Nu-i venea să creadă că l-am refuzat. Întrebați-l pe Copos dacă mint cu ceva!
"Dacă poate să te jupoaie, nu-ți lasă niciun strat de piele!"
- Ce anume vă oferise?
- Sunt lucruri care nu... A vrut el să facă un gest și i-am zis să-și vadă de treabă. I-am închis ușa în nas. Cine crede că face afaceri cu Copos și câștigă sau că îi face Copos vreun avantaj, înseamnă că n-are nicio treabă. Dacă poate să te jupoaie, atunci Copos nu-ți lasă niciun strat de piele!
- Dintr-un barem de 325 de lei, nu erați tentat să acceptați și favoruri de la cluburi? Cluburile nu veneau să vă propună, de exemplu, 10.000 de lei?
- Cluburile știau care sunt arbitri care luau și care nu luau. Conducătorii erau bine informați, la fel cum și antrenorii știau. Halagian, de exemplu, intra în vestiar și le zicea jucătorilor: "Vedeți că nu merge cu ăsta!".
- La partide internaționale au existat tentative de a vă corupe?
- Mi-aduc aminte că la un meci în Polonia ne-au dat cadou câte un televizor de dimensiuni mici. Eu n-am vrut să-l iau. Unul dintre asistenții mei a sărit repede: "Lasă, dom'le, că îl iau eu!". A venit cu amândouă în avion.
- De ce credeți că nu există arbitru sărac, dintre cei care au fost la Liga 1, spre deosebire de jucători, care oferă multe exemple de sărăcie?
- Arbitru nu se poate face oricine. Trebuie să ai și anumite calități. Cea de bază trebuie să fie inteligența! Cine nu e inteligent nu poate reuși. Mă uit și acum la unii, săracii, din Liga 1, care n-au reacție, n-au nimic. Explicația la ceea ce m-ați întrebat e că poate arbitrii fac față și în alte domenii, nu luând șpagă.
"Au existat arbitri care își făceau și treaba, dar și încasau"
- Dar un arbitru nu poate fi și bun, chiar dacă e corupt?
- Ba da, chiar foarte bun! Putea să arbitreze impecabil meciul și el să fie, de fapt, luat de una dintre echipe. Au existat arbitri dintr-ăștia, care își făceau și treaba, dar și încasau. Vorba unui prieten: erau slabi de refuz!
- După ce ați devenit președintele CCA, n-ați avut niciodată bănuiala că anumiți arbitri sunt corupți, oameni de casă?
- Ba da, se cunoșteau. Și pe timpul nostru se știa care sunt cei maleabili!
- Și nu aveați pârghii, ca șef, să-i excludeți?
- Pe unii i-am scos! Vreți să nominalizez? De unul dintre ei mi-a zis UEFA: "Noi l-am scos, voi ce faceți?".
- Cine?
- Chivulete! Dar și alții! Eu am înlocuit mulți arbitri din lotul național după ce am preluat CCA. După ce i-am tot scos, m-au scos alții pe mine din joc, probabil că era prea de tot ce făceam, le stricam combinațiile.
"În momentul de față, fotbalul e condus de un neica nimeni și mai are și pretenții! E prea mult ce se petrece la FRF cu acest Burleanu. Nu ne ajungea că și așa sunt mult prea multe domenii în țara asta în care conduc cei care n-au competențe, acum se întâmplă la fel și cu fotbalul"
Ion Crăciunescu
"Notele mele, primite din partea observatorilor, au fost excepționale. Dacă facem o medie, la purtare, la școală, n-am avut note atât de bune ca în arbitraj!"
Ion Crăciunescu
"Corpodean a fost un mare talent ca arbitru, păcat că a luat-o pe drumul greșit! Și-a făcut-o cu mâna lui. Au mai fost ca el, iar exemplul din ziua de azi e Colțescu"
Ion Crăciunescu
- E adevărată povestea acelui pariu între dumneavoastră și Borcea?
- Ce poveste?
- Că ați pierdut în fața lui, iar miza era dacă poate să pună la meciul lui Dinamo din etapa următoare un arbitru pe care îl indicați dumneavoastră și i-ați zis de Salomir fiindcă el o arbitrase pe Dinamo chiar în runda precedentă. Și Salomir a fost delegat!
- Nu-mi mai aduc aminte exact toate detaliile, știu o poveste de genul ăsta, însă nu mai am detaliile... Ha, ha, ha!... Am uitat!
"Am avut mereu greață de blaturi"
- Când arbitrați un blat, simțeați că e blat?
- Imediat! Au vrut să mă și dea afară din arbitraj pentru așa ceva. Am făcut urât la un joc care era blat. Am arbitrat la Ploiești un meci, cu două echipe locale, jucătorii vorbeau între ei... ceva... Am înfășurat fluierul și l-am băgat în buzunar. Ieșea mingea afară și jucătorii mă întrebau cine să bată. "Bateți, mă, care vreți, oricum sunteți înțeleși între voi, ce mai contează?". Apoi, dacă faza era la o poartă, eu fugeam la poarta cealaltă și mergeam pe pista stadionului ca să dau ture. Apoi, la Oradea, la un alt blat ordinar, eram asistent, făceam sprinturi până la centru când era corner. Și m-au întrebat de ce am făcut așa și le-am zis că măcar să fac și eu un antrenament dacă meciul oricum se juca degeaba. M-au chemat la FRF, au vrut să-mi rupă gâtul. M-a încondeiat obervatorul: "Îți bați joc de fotbalul românesc! Cum îți permiți așa ceva?", din astea! La comisie l-au chemat și pe Secoșan, care comentase meciul. A zis așa: "A fost un blat atât de ordinar încât și mie îmi venea să fug de la microfon". George Ionescu a fost "central", când l-au întrebat știți ce a zis? "N-a fost nimic, s-a jucat corect". Și am mai fost la un blat, Victoria - Oțelul. Victoria avea pe cineva important în comisie și la primul curs m-au ridicat în picioare și m-au făcut varză că amendasem acel joc. Mai mult decât blaturile cred că n-am urât nimic în fotbal! Nici măcar bătăile pe care mi le-am furat la ligile inferioare. Am avut mereu greață de blaturi.
"Cel mai greu de arbitrat fotbalist a fost, de departe, Boloni. Excepțional fotbalist, fantastic ca om - la Târgu Mureș m-a ajutat, am arbitrat cu otită, iar după joc el m-a dus la spital și m-a vizitat zilnic -, dar pe teren era o fiară. Se așeza în fața mingii ca să întârzie repunerea, dădea cu șpițul în minge, contesta la decizii, enerva adversarul, unde era scandal el se băga, el provoca. Spre deosebire de el, Lăcătuș era mielușel în fața mea"
Ion Crăciunescu
Ce s-a întâmplat la finala Cupei României din 1995
S-au întâlnit Rapid și Petrolul. Meciul s-a disputat pe fostul "23 August", în prezența a peste 30.000 de spectatori. Petrolul a deschis scorul în minutul 82, prin Andreicuț, însă peste doar 5 minute, giuleștenii au egalat prin Iulian Chiriță, dintr-un ofsaid imens, nesemnalizat de asistentul Zoltan Erdei. S-a intrat în prelungiri, unde nu s-a mai marcat, iar la loviturile de departajare s-a impus Petrolul, scor 5-3. În cronica meciului de la acea vreme, din Gazeta Sporturilor, s-a scris că Ion Crăciunescu ar fi trebuit să-l elimine, pentru al doilea galben, pe Tibi Curt, stoperul Rapidului. Calificativele acordate atunci de ziar celor 3 arbitri au fost: Ion Crăciunescu - satisfăcător, Nicolae Grigorescu - foarte bine, Zoltan Erdei - slab.
Pensia: 1.000 de euro
Crăciunescu a fost unul dintre cei mai buni arbitrii din lume în perioada lui cea mai bună, însă pensia pe care o primește în prezent nu prea are legătură cu cariera lui din fotbal. E datorată mai mult contribuțiilor pe care le-au avut televiziunile cu care a avut contracte fostul "central". Explică el cum a ajuns să încaseze o sumă decentă: "Am pensie, cum să nu am? Dar dacă nu aș fi avut televiziunea în spate aș fi avut o pensie de rahat! M-a ajutat mult televiziunea! Voi știți câți ani am la TV? De prin 1993-1994! Douăzeci și șase de ani! Am trecut cam pe la toate televiziunile, chiar și la Tele 7 ABC. 4.700 de lei e pensia mea, aceasta e valoarea după majorarea care a avut loc recent. Înseamnă cam o mie de euro, da". El a vorbit și despre salariile pe care le-a încasat de-a lungul timpului: "De la Digi luam 2.500 de euro lunar, la Comisia Centrală de Arbitri aveam 4.000 de euro, deci în perioada aceea câștigam 6.500 de euro pe lună. La Poli Timișoara am avut 15.000 de euro pe lună, la Craiova parcă luam șapte sau opt mii de euro. La Târgoviște n-am câștigat nimic, am făcut muncă obștească, am lucrat pentru club fără să fi încasat vreun salariu. Cât am lucrat la firma lui Giovanni nu am câștigat cine știe ce, parcă vreo 2.000 de dolari aveam. Am mai fost economist, șef de serviciu comercial înainte de Revoluție".
{{text}}