Adrian Porumboiu și Ion Crăciunescu, „gemenii arbitrajului românesc”, au avut o relație extrem de apropiată timp de decenii, dar de câțiva ani nu-și mai vorbesc deloc și nu se mai sună nici măcar când își aniversează ziua de naștere. Duminică au împlinit 70 de ani.
Ion Crăciunescu: „Prietenia noastră e închisă, cu pecetea pusă”
- Relația cu Porumboiu cum mai e?
- Foarte, foarte bună! Nu vorbim. Relația urmează același traseu.
- Se poate consuma așa o prietenie?
- Se poate, uite că se poate! S-a consumat. Orice se poate în viața asta, dacă ai voință.
- Dacă el ar fi interesat să vă împăcați, ați fi deschis?
- Nu mă mai interesează ce face Porumboiu, nu vreau să mai discut despre el! Și când spun închis înseamnă că e cu pecetea pusă, să nu credeți că spun cum am mai spus și am revenit!
- Tocmai, că ați mai fost certați.
- Nu, de data asta este ireversibil.
- De când nu ați mai vorbit?
- Nici nu vreau să îmi aduc aminte.
- Nu v-ați întâlnit nici măcar întâmplător?
- Pe drum, pe jos, între Vaslui și București sau cum?
- Nu, la vreo acțiune oficială.
- Nu.
- Ați vorbit în direct la Digi, a fost o emisiune-retrospectivă despre sezonul în care erați la CCA, iar Vasluiul a pierdut titlul în favoarea CFR-ului. A intervenit Porumboiu prin telefon despre raportul meciului U Cluj-CFR. Atunci ați vorbit.
- Da, da... Mai bine n-am fi discutat. Cel mai bine e când nu discutăm deloc.
Adrian Porumboiu: „A spus despre mine cea mai mizerabilă minciună”
- Domnule Porumboiu, ce relație mai aveți cu Ion Crăciunescu?
- Niciun fel de relație.
- De la ce s-a rupt prietenia?
- Referitor la această întrebare și altele legate de Crăciunescu, vă răspund clar că personajul nu mă interesează și, pentru a evita și alte întrebări pe această temă, fac o singură precizare: în toată viața asta, până la 70 de ani, s-au spus multe minciuni despre mine. Cea mai gogonată și mai mizerabilă minciună a fost spusă de cel care am crezut că este cel mai bun prieten al meu (n.r. - Crăciunescu a afirmat despre Porumboiu, acum mai mulți ani, că ar fi avut sifilis). Au trecut aproape 10 ani și nici măcar nu a avut minimul dram de caracter să-și ceară scuze pentru ticăloșia spusă. El știa că minte, dar a făcut-o ca să ascundă lucruri asupra cărora nu mai fac niciun comentariu.
- Ați fi dispus să vă împăcați?
- Nu e cazul.
- Cât de bun a fost Crăciunescu ca arbitru?
- Foarte bun.
- Ca șef al arbitrilor?
- Ranchiunos, pătimaș. Când urăști, nu ai ce căuta în asemenea funcție.
{{text}}