Pe 30 septembrie 1971, Rapid obținea una dintre cele mai importante victorii europene, 2-0 cu Napoli. După 0-1 în Italia, succesul a însemnat o calificare glorioasă în turul secund al Cupei UEFA.
A fost pentru întâia dată când o echipă de la noi trecea mai departe în fața uneia din Italia, în actualul format al cupelor europene.
10 PENTRU LIȚĂ
MVP-ul partidei de la București - disputată în fața a 50.000 de spectatori, pe fostul "23 August" - a fost Liță Dumitru. Mijlocașul alb-vișiniilor, care pe atunci avea numai 21 de ani, a evoluat atât de bine încât i-a determinat pe ziariștii de la "Sportul" să-l noteze cu 10. Un calificativ extrem de rar acordat în acea vreme.
În '71, Napoli era o forță în Serie A. Terminase sezonul precedent pe locul 3, în urma campioanei Inter și a lui AC Milan, dar peste Juventus ori AS Roma.
Cele mai sonore nume din lot erau portarul Dino Zoff, mijlocașul Angelo Sormani și atacantul José Altafini, un brazilian care a marcat peste 200 de goluri în prima ligă italiană!
BOMBARDAMENT GIULEȘTEAN
Dominarea rapidiștilor a fost atât de categorică încât inclusiv un jurnalist oaspete, Giuseppe Pacileo, de la "Il Mattino", a declarat la final că "rezultatul e injust, Rapid trebuia să câștige cu 4-0!".
De altfel, cifrele partidei confirmă superioritatea românilor:
- 21-5 raportul șuturilor spre poartă
- 9-1 raportul șuturilor pe poartă
- 6-2 raportul cornerelor
Momentul decisiv în desfășurarea ostilităților l-a reprezentat accidentarea lui Altafini. În minutul 15, sud-americanul s-a lovit cap în cap cu Sandu Boc, și-a spart arcada și n-a mai putut să continue meciul.
La 49 de ani distanță, Boc rememorează cu plăcere una dintre cele mai frumoase amintiri din cariera de fotbalist.
"CA LA 20 DE ANI"
- Bună seara, domnule Boc! Ce mai faceți?
- Bună seara! Ce să fac?, acum sunt la Oradea. Mă plimb, mă văd cu prietenii...
- Cum e viața la 74 de ani?
- 74 am?! Eu mă simt de 20! Pe cuvânt de onoare, sunt fresh.
- Ne bucurăm să auzim asta. Dar în urmă cu aproape o jumătate de secol, n-ați fost foarte fresh după duelul cu Altafini.
- Aaa, atât de trecut de la partida cu Napoli? Doamne, cum mai zboară timpul!
DOUĂ BARE NEAGU
- Să revenim, cum a fost cu Altafini, cu celelalte vedete de la Napoli?
- Cu Altafini n-am apucat să mă intersectez prea des. La o lansare în adâncime, în startul jocului, fiecare s-a uitat la minge, am uitat de noi și am dat cap în cap. Ambii am fost grav avariați. Eu mi-am spart fruntea, doctorul Bendiu mi-a pus vreo 3 copci pe marginea terenului, apoi am continuat să joc cu un bandaj mare pe cap. El însă a fost luat cu targa, nu și-a mai revenit. Recunosc, asta ne-a ajutat mult. Altafini era un vârf fantastic la acea oră.
- Chiar și așa, prestația dumneavoastră și a întregii echipe a fost incredibilă. I-ați subordonat total, cum se zice acum...
- Așa este, nici nouă nu ne venea să credem cât de bine evoluăm. În afară de cele două goluri, am mai avut o mulțime de alte ocazii, plus vreo două bare, ale lui Sandu Neagu, Dumnezeu să-l odihnească!
- Vreo amintire specială de la acea confruntare cu Napoli?
- Am una tare, dar din turul următor. Am picat cu Legia Varșovia. Polonezii aveau trupă bună de tot, cu Tomaszewski, Deyna, Cmikiewicz... Cu toate astea, i-am snopit în bătaie la București, 4-0!
FILM DEOCHEAT LA VARȘOVIA
- Și care-i amintirea tare?
- Puțintică răbdare, că-i de la retur, nu de la tur! La Varșovia am mers puțin mai relaxați, așa, ca după un 4-0. Țin minte că nea Bazil Marian, antrenorul nostru, ne-a și dus la cinematograf, cu o zi înainte de meci. Chiar pe mine m-a pus să aleg filmul la care să mergem. Iar eu am ales bine de tot. Țin minte și acum, "Fata piratului" îi zicea.
- Și ce avea atât de special "Fata piratului"?
- Păi, avea, că era un film mai mult decât sexy, spre porno, așa!
- Se dădea la cinematograf un asemenea film în 1971?
- Polonia a fost întotdeauna mai relaxată la capitolul ăsta, deși tot comuniștii erau la putere și la ei.
MAGIA GIULEȘTIULUI
- Colegii ce-au zis, după un asemenea cadou?
- Păi, atunci n-au zis nimic, le-a plăcut. Însă a doua zi, pe teren, toți încă păream cu gândul la "Fata piratului". Adversarii ne-au luat pe sus, prin minutul 6 sau 7 era deja 2-0 pentru ei! Ne și gândeam că ne facem de rușine și pierdem calificarea de la 4-0. Din fericire, ne-am trezit ușor-ușor din reverie. A rămas 2-0 și tot noi am mers mai departe.
- A fost Rapidul de la începutul anilor '70 cea mai bună echipă la care ați evoluat?
- N-aș putea spune asta, pentru că și la Petrolul, și la Dinamo, și la Craiova am avut coechipieri extraordinari. Totuși, e adevărat că în Grant am petrecut două sezoane minunate. Giuleștiul avea un farmec cu totul și cu totul deosebit, sper că și noul stadion va "împrumuta" ceva din magia celui vechi.
30 septembrie 1971
Turul 1 al Cupei UEFA, manșa secundă
Stadion: "23 August". Spectatori: 50.000
Rapid - Napoli 2-0 (în tur 0-1)
Au marcat: I. Dumitru (26'), D. Ene (34')
Rapid: Necula Răducanu 8* - Ion Pop 9, Alexandru Boc 9, Nicolae Lupescu 9, Constantin Mușat 7 - Constantin Dinu 9, Ion Dumitru 10 - Constantin Năsturescu 9, Daniel Ene 9, Alexandru Neagu 8, Iordan Angelescu 8. Antrenor: Bazil Marian
Napoli: Zoff - Ripari, Pogliana, Zurlini, Panzanato - Perego, Sormani - Juliano, Macchi (46' Abbondanza), Altafini (17' Enzo), Importa. Antrenor: Giuseppe Chiappella
* Notele sunt cele acordate de ziarul "Sportul"
"Calificarea în fața unei echipe ca Napoli face de prisos comentariile mele. Îi las pe alții..."
Bazil Marian, antrenor Rapid
"Rapid a fost mai decisă, a obținut o calificare logică. M-au impresionat Dumitru, Năsturescu și Boc. Sunt fotbaliști de mare clasă, care pot evolua la orice formație de renume"
Giuseppe Chiappella, antrenor Napoli
"Ne-am comportat modest, adversarii merită să continue cursa europeană. Arbitrilor n-am ce să le reproșez, nu din vina lor am fost eliminați"
Dino Zoff, portar Napoli
11 victorii,20 de remize și 40 de eșecuri e palmaresul echipelor românești în duelurile cu cele din Serie A
4 calificăriau obținut formațiile noastre contra celor din Italia: una Rapid (2-0 și 0-1 cu Napoli, în 1971), două U Craiova (1-0 și 0-0 cu Fiorentina, în 1973; 3-1 și 0-1 cu Fiorentina, în 1982) și una Dinamo (3-2 și 1-1 cu Inter Milano, în 1981)
{{text}}