Prezent în studioul GSP Live, fostul realizator TV Ionel Stoica și-a amintit de zilele Revoluției cu modul rușinos în care un celebru președinte al Asociației Revoluționarilor și-a luat certificatul de luptător.
Ionel Stoica a povestit cum s-au trăit în Televiziune Română zilele din decembrie 1989 și cum Bebe Ivanovici, fost președinte al Asociației Revoluționarilor, a mințit la televizor pentru a obține certificat de revoluționar.
- Cum ați trăit Revoluția la Televiziune?
- Am apărut și eu în cadru de vreo două ori. Pe post, nu apăreau decât cei de la știri. Poate că se știau “dalmațieni”, aveau pete multe pe ei și trebuiau să și le spele. Zi și noapte au fost numai ei, deși făcusem și eu destul video la Tineret. Le-am zis să le mai ținem și noi locul. Erau răgușiți de atât vorbit: “Nu, nu, nu!”. Numai ei. Noi făceam muncă din spatele camerei. Eu dădeam scrisurile de pe ecran pe mașina de titrare: “Trăiască România liberă!”. Și mai răspundeam la telefoane. Am primit telefonul cu prinderea Ceaușeștilor aproape de Târgoviște. Am scris pe un bilețel și apar în cadru când le duc asta.
A fost momentul de apogeu al Revoluției.
- Am și un episod anecdotic cu un personaj celebru, fostul șef al revoluționarilor (n.r. - Constantin Bebe Ivanovici, deputat PSDR după 1990, apoi președinte al Consiliului Județean Ilfov). Fusese secretar de UTC pe la Electroaparataj, l-am cunoscut acolo când am făcut un reportaj. E, în zilele Revoluției, toată lumea venea la Televiziune cu crenvurști, cu pâine, cu cozonaci, cu Pepsi la sticlă, toți să se pună bine să apară și ei pe acolo. A venit și el cu niște alimente. Intrarea spre studiouri se făcea pe niște uși mari de metal. El stătea cu mâna pe ușă când s-a închis și i-a zdrobit degetul. L-am dus la cabinetul medical, l-au pansat și în timpul ăla a venit o echipă de filmare: „Ați fost împușcat?”. S-a uitat spre mine, eu m-am făcut că mă uit în altă parte și el răspunde: „Da!”. Și așa a devenit mare revoluționar. Oameni care au știut să profite…
- Dumneavoastră v-ați luat certificat?
- Nu. Mi-a fost rușine. Se obțineau atât de ușor…Dădeau doi mărturie și aia era.
- În anii ’80, la Costinești, ați intrat în contact cu Nicușor Ceaușescu. Când l-ați revăzut în zilele Revoluției, adus într-o stare deplorabilă în fața camerelor, ce ați simțit?
- A fost un moment jenant atunci. El avea niște haine kaki și cineva l-a înțepat cu briceagul. Îi cursese sânge, dar la televizor nu-ți dădeai seama, se vedea doar o pată. Nesimțiții ăia, unii l-au mai și lovit, au spus că a făcut pe el de frică. Mi-a fost milă de el. Bine, fiecare are păcatele lui, dar era o nebunie… Mi-aduc aminte cum a fost bătut Alexandru Marin, fost handbalist la Dinamo. Lucra la Casa Scânteii și avea un pistolet mic, o tâmpenie. Se ducea la post, era bărbat bine, și l-au prins ăștia în autobuz, l-au depistat că e terorist. L-au bumbăcit și l-au adus trofeu la Televiziune.
- Era o goană după vrăjitoare în zilele acelea.
- Era o nebunie totală, au fost multe scene pe care le-am trăit și cărora nu le găsesc logica după atâta timp. Îmi aduc aminte că veneau oamenii la Televiziune, erau zilele alea frumoase de dinainte de Crăciun. Au venit doi părinți cu un copil și au început să răpăie mitralierele. Au fost secerați în mijlocul străzii, total aiurea.
VIDEO Ionel Stoica, despre cum a fost cenzurat pe post de către Elena Ceaușescu: ”Doi ani de zile mi-a apărut doar mâna în cadru”
Se constituise celebrul CFSN la etajul 11. Iliescu cu Brucan coborau de acolo și mai erau opriți de oameni. Unul zice: “Tovarășul Iliescu, sunt cutare, muncesc pe Platforma Pipera!”. Iliescu avea o vorbă: “Bre, ești om de treabă?”. L-a pus pe lista CFSN. Dacă vă aduceți aminte, Iliescu a venit cu două hârtii în direct și le-a citit. A terminat listele și și-a dat seama că pe el nu se pusese. A zis atunci: “Cu voia dumneavoastră, ultimul pe listă, Ion Iliescu”. Dar el nu era pe nicio listă. Cam asta era atmosfera de nebunie… cu KGB-iștii de Militaru și Tudor veniți la televiziune să se dea în spectacol
- Ionel Stoica, realizator TV între 1977 și 2015
{{text}}