Fostul internațional român Marcel Răducanu, 65 de ani, vorbește pentru prima oară despre boala sa cardiacă și despre intervenția chirurgicală suferită în urmă cu o lună
Operat în urmă cu aproximativ patru săptămâni pe cord deschis, fostul jucător al Stelei și al Borussiei Dortmund se află și acum în spital. Iar astăzi și-a deschis pentru prima oară telefonul mobil și pentru presă.
- Marcel, ne-ai dat emoții mari. Cum s-a întâmplat totul?
- Tocmai mă duceam la control, cu bicicleta. Eu am două stenturi montate încă din 2006 și fac controale periodice. În fine, pe drum am simțit dureri în capul pieptului, iar când am ajuns, doctorul mi-a spus că s-a deteriorat situația și trebuie să fiu supus din nou unei intervenții chirurgicale, urgent. M-am întors acasă, să-mi iau lucruri, apoi la spital. Mi se umflau mâinile, picioarele.
- Operația?
- Foarte complicată. Dacă nu mă operau atunci, muream. Mi-au făcut trei bypassuri și am rămas de atunci în spital, în atenția lor, pentru că situația a fost critică.
- Din țară te-a mai căutat cineva?
- Da, m-au mai sunat, dar n-am vrut să se știe. Era problema mea și numai a mea. M-a sunat Geolgău, să mă încurajeze. Mi-a spus că că și el are două stenturi montate, dar el nu știa că eu am două încă din 2006.
- Cum se numește boala cardiacă de care suferi?
- E o denumire complicată, nu știu să spun. Ar trebui să mă uit în fișă. Oricum, este ereditară, moștenită de la părinți. Tata a murit la 52 de ani, fără să știe că era bolnav. Schimba antigelul la mașină în momentul când i s-a făcut rău și a căzut pur și simplu în față, pe motor. În ziua aceea, aveam meci cu Progresul, pe "23 August", a venit soția la stadion, plângând, după mine.
- Ce urmează?
- Recuperare. Astăzi am început.
- Și eu care mă gândeam să povestim un pic despre eșecul naționalei în Islanda...
- N-am văzut și, cu părere de rău, nici nu mai pot să stau la telefon. A venit doctorul.
3goluri în 18 meciuri are Marcel Răducanu la naționala României. A jucat la națională între 1979 și 1981, până când a rămas în Germania
O cale alternativă de irigare cu sânge
Cu ajutorul bypass-ului se realizează o cale alternativă de irigare cu sânge a zonelor în care artera nativă este sever îngustată sau înfundată. În mod normal, arterele sunt structuri perfect cilindrice, cu proprietăți elastice, prin care sângele curge fără dificultate. Odată cu înaintarea în vârstă, pe pereții arterelor, mai ales în zonele de bifurcație, se depun colesterol și calciu. Astfel, diametrele vaselor prin care curge sângele se îngustează, iar țesuturile situate în aval de zona afectată suferă prin scăderea cantității de oxigen și nutrienți disponibile. În timpul operației de bypass chirurgul creează o nouă cale pentru curgerea sângelui folosind un grefon. Acesta poate fi reprezentat de o porțiune dintr-o venă a pacientului sau dintr-un material sintetic.
{{text}}