Marius Lăcătuş, 56 de ani, unul dintre cei mai importanți jucători din istoria Stelei, a fost invitatul emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”, moderată de directorul Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioanițoaia, difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00.
Lăcă povestește cum a fost la un pas să ajungă la Dinamo și cum și-a vândut ARO-ul primit după finala de la Sevilla.
- Marius, e adevărată povestea că ai fost la un pas de Dinamo, înainte să ajungi la Steaua?
- Nea Mitică Dragomir era președinte la Brașov. Am jucat acasă un meci cu Dinamo în care eu avut o ieșire nervoasă la adresa lui Dinu, a lui Custov, iar generalul Diaconescu, care stătea pe bancă, m-a jignit. Am avut o ieșire mai nelalocul ei și l-am înjurat. Nu știam cine e. Nea Mitică: "Mariuse, ești nebun?! Ne arestează pe toți!". Nu mă interesa pe mine. Eram tânăr și nebunatic. Habar n-aveam eu de Diaconescu, de MAI... După incident, Diaconescu a zis că Dinamo nu are nevoie de jucători de acest gen. De golani! Și nu-și mai dorește să mă ia de la Brașov. Iar nea Mitică m-a dat la Steaua.
- Bine, tu te certai și cu generalii pe la Steaua!
- Mă luam cu generalii de la MApN în cazul în care nu se țineau de promisiuni. Nu mă luam în gură așa... Nu eram și nu sunt genul de om care se ia ca boala de omul sănătos. Întotdeauna, dacă sunt lăsat în pace, nu-mi sare țandăra. Eu sunt un om de cuvânt, iar când generalii de la Steaua îmi promiteau, așteptam ca promisiunea să fie ținută. Dacă nu se soluționa, sigur că ripostam.
- Păi, ce s-a întâmplat?
- Eu stăteam la hotel, voiam să mă mut, Mariana voia să vină la București să stea cu mine. La hotel nu puteai să intri decât dacă erai căsătorit. Pe Mariana trebuia să o dea ca fată de general... Și generalii îmi promiteau apartamente, garsoniere și nu se rezolvau problemele. Mi-au dat până la urmă, cred că imediat după Cupa Campionilor Europeni.
- Atunci când ți-au dat și-un ARO.
- Exact. A fost prima mea mașină. Pe ea am învățat să conduc. La stadion mergeam pe jos. De la Haiducului până la stadion, pe jos. Puțini aveau mașină. L-am dat cu 250.000 de lei la cineva de la Movilița, de pe lângă Urziceni. Am numărat la bani... Mi-a dat și de 5 lei, și de 10 lei... Până la urmă am renunțat, i-am dus la CEC și i-a numărat doamna de acolo.
{{text}}