Răzvan Lucescu (51 de ani), antrenor la Al Hilal și fost selecționer, a fost invitat la „Prietenii lui Ovidiu”, emisiune moderată de Ovidiu Ioanițoaia. Emisiunea este în fiecare miercuri, de la ora 20:00, pe GSP.RO.
- Norvegia – România, meci din Liga Națiunilor, se joacă azi, de la ora 19:00. Duelul poate fi urmărit în format liveTEXT pe GSP.ro și în direct la ProTV.
Selecționer în perioada 2009-2011, Lucescu a dat detalii despre mandatul de pe banca naționalei și a acuzat faptul că au existat probleme mari în jurul primei reprezentative.
- Răzvan, regreți vreun moment că ai acceptat să preiei naționala României?
- Nu! A fost un câștig experiența de la națională. După domnul Copos, a fost a doua mare presiune căreia a trebuit să-i fac față și pe care a trebuit s-o gestionez. M-a învățat foarte multe lucruri acea perioadă. Nu știu dacă a venit prea devreme naționala pentru mine, dar acolo au fost foarte multe ciudățenii în timpul acela. Plecând de la faptul că era o generație de talent, dar care nu obținuse mare lucru. Acea generație se ducea pe o pantă în jos, dispăreau jucătorii de pe la cluburile mari, chiar dacă erau Chivu, Mutu şi Marica.
- Ai fost și contestat de unii.
- Lumea nu a avut răbdare, au fost și alte interese, presiuni, războaie. Când se creează o atmosferă negativă, foarte ușor era afectată și echipa. Au fost și niște neșanse, și meciuri cu greșeli de arbitraj. Însă, repet, am spus-o de mai multe ori: când am plecat eu, echipa națională avea șanse de calificare după acel 3-0 cu Bosnia! Nu mi-a părut niciodată rău de deciziile pe care le-am luat. Chiar dacă la un moment dat am înțeles că am luat o decizie greșită, am mers înainte.
VIDEO Răzvan Lucescu: „Lumea nu a avut răbdare, au fost și alte interese, presiuni, războaie"
- Copos a fost patronul care a pus pe tine cea mai mare presiune?
- Da și i-am și mulțumit pentru chestia asta! De exemplu, sunt convins că dacă aș da timpul în spate, acum, la cum sunt eu în momentul acesta, m-aș fi comportat diferit. Și vreau să vă spun ceva. Asta am citit-o. Cei care au ajuns să aibă succes mai întâi au trecut prin foarte mari frustrări. Foarte mari! Și au știut să le gestioneze și acestea i-au împins în sus, la succes. Și așa este! Dacă la primul insucces te lași doborât și ești dărâmat de o altă frustrare, te pierzi. Însă dacă te ridici de fiecare dată și capeți determinare și ambiție, ai șanse de reușită. Pentru noi, antrenorii, e clar: vom avea mereu parte de frustrări și trebuie să știm să le depășim!
{{text}}