Cătălin Țepelin, redactorul șef al Gazetei Sporturilor, analizează situația selecționerului Mirel Rădoi, tentat să abandoneze naționala.
1. Rădoi greșește dacă se dă la o parte așa de repede. Știi că pleci la război și-apoi o cotești spre casă după prima palmă? Tocmai tu, fundașul-luptător transformat apoi în antrenorul cu cel mai corect și mai argumentat discurs din ultimii ani? Cum să ieși din scenă tăvălit și bosumflat, "plec dacă asta vă face fericiți"? E normal să nu mai fii ținut în puf ca atunci când băteai meci după meci și ajungeai în semifinale de Euro. Dar ieși din depresie și luptă-te, trage cu dinții, schimbă lucrurile, fă ceva!
2. E greu să aperi un antrenor după 3 înfrângeri consecutive, dar merită, în numele tuturor celor care au fost dați la o parte pentru că "e mai ușor să schimbi un om de pe bancă decât o întreagă echipă". Hai să mai schimbăm și echipa! Dacă asta nu e bună, o păstrăm doar pentru piese. Și ne apucăm să meșterim la alta, până ne iese de un prototip decent, care să țină drumul drept.
3. Erorile lui Rădoi în aceste 3 meciuri sunt fără dubiu. A greșit tactica în Islanda. N-a reușit să aprindă fitilul ambiției, pe care-l nimerea mereu la U21. Nu i-a ieșit nicio schimbare din 15 (cincisprezece) încercări! Și mai sunt destule. Dar putem numi un jucător, măcar unul, care să se fi ridicat măcar la nivelul cotei lui imaginare gen Transfermarkt? Unul care să-și fi asumat riscuri, care să bage capu'-n gheată, care să ia o fază pe persoană fizică, să-i energizeze și pe ceilalți prin atitudine? Nu găsim? Atunci poate că, neavând un unic vinovat în persoana antrenorului, nu-i scoatem ochii doar lui.
4. După prea multele meciuri în care pierdeam jucând ceva între "nimic" și "la ciupeală", tribuna boscorodea într-un glas: "De ce stăm cu autocaru'-n poartă dacă tot luăm bătaie? Să fim mai ofensivi, să facem presing". Acum, când vrem să lepădăm costumul de iepurași meschini și încercăm să jucăm mai sus, ne trezim prinși mai des pe contre și o-ncasăm, că încă n-am învățat noua partitură. Duhul peluzei s-a sucit: "Mai bine era cu Iordănescu sau cu Pițurcă. Păi, cine suntem noi să jucăm curajos?". Parcă nu ne-ar strica nici un pic de consecvență, nu?
5. "Strategia noastră nu vizează rezultate imediate. Ni le dorim, dar suntem realiști și știm că sunt imposibile. Să schimbăm antrenorul la fiecare 6 luni nu e o rețetă de succes. Rădoi ne-a arătat că are ceva în cap, suntem alături de el și îi garantăm cel puțin încă un an în postul ăsta. Ne asumăm noi presiunea, ne certăm noi cu presa pentru el, le explicăm noi suporterilor. El să lucreze în liniște și să miște lucrurile". E în Federație o voce suficient de puternică încât să-și asume asta? Dacă da, să iasă și s-o spună răspicat o dată, de două ori, de 10 ori, până când va căpăta putere de proiect. Sau să-l demită pe Rădoi. Dar tot asumat, nu prin intermediari.
6. Obișnuiți să alegem deseori răul mai mic, s-ar putea nici să n-avem vreun rău mai mic la îndemână ca variantă la Rădoi. Federația e în pragul colapsului financiar, n-ar avea de unde să-i plătească 1 milion de euro pe an lui Petrescu ori chiar mai mult lui Olăroiu, să zicem. Și s-ar ajunge tot la soluții contestabile. Singurul nume puternic este Hagi. Dacă își dorește cu adevărat postul și crede cu tărie în succes, e momentul să nu se mai ascundă după unghii, vorba lui. FRF nu-l mai poate ocoli, e nevoie însă ca el să spună răspicat: da, vreau, mă bag, ăsta e planul, astea-s obiectivele, asta e ce promit. Și-apoi să nu se aștepte la vreun cec în alb "pe mediu și lung", că, iată, în România n-avem așa ceva în meniu.
7. Cu sau fără Rădoi, naționala pare prinsă într-un labirint cu oglinzi în care noi îi vedem doar pe Hagi, Popescu sau Mutu, pe Balaci, Dinu ori Lucescu. Fotbaliști uriași și echipe de legendă, pe care le proiectăm în realitatea imediată, deși sunt doar aburi ai amintirilor din ce în ce mai îndepărtate. Și vom trăi într-o frustrare fără sfârșit dacă nu ne recalibrăm așteptările. Vorba colegului Remus Răureanu, nu o putem considera pe FC Argeș favorită la titlu an de an doar pentru că l-a avut cândva pe Dobrin.
{{text}}