Patricia Țig, a doua jucătoare română în clasamentul mondial, 57 WTA, vorbește despre cum a fost pentru ea acest sezon în care a reușit rezultate superioare celor din anii trecuți.
2020 este anul care a adus lucruri noi în cariera Patriciei. A depășit bariere importante în turneele de Mare Șlem. A trecut peste unele probleme fizice, diferite, dar care pot trunchia în mod nefericit un sezon.
A cucerit primul ei titlu WTA International, în septembrie, la Istanbul, devenind abia a treia mamă care izbutește să câștige un trofeu în acest an, după Serena Williams și Victoria Azarenka. Sofia, care va împlini 2 ani în decembrie, a fost de față la acest succes, atingând curioasă trofeul în formă de minge de tenis.
A progresat pentru că a decis, împreună cu soțul și antrenorul ei, Răzvan Sabău, numărul 74 ATP în 2005, că e cel mai bine să iei lucrurile pas cu pas și să extragi ceea ce a fost bun din orice.
„Anul trecut, de când am reînceput, am avut niște perioade foarte bune de creștere, încet, dar sigur. Ne bucurăm de fiecare reușită. Chiar dacă am pierdut un meci, luăm partea pozitivă și încercăm să învățăm din greșeli"- Patricia Țig
Acum, Țig, 26 de ani împliniți în iulie, este a doua româncă în clasamentul mondial, după Simona Halep. Ocupă locul 57, cel mai bun al carierei, în urma rezultatelor consistente reușite de la reluarea circuitului în august, după ce fusese oprit timp de aproape 6 luni din cauza pandemiei de COVID-19.
Împărțind clar timpul între tenis și familie, Patricia are același fel de a privi lucrurile și pentru viitor. Într-o discuție cu Gazeta, ea a parcurs pe rând fiecare etapă a acestui an, dezvăluind senzații și aducând un strop de lumină în plus peste viața interesantă, dar deseori agitată a unei jucătoare de tenis.
- Patricia, cum a fost pentru tine prima parte a anului?
- Începutul a fost destul de bun. Am avut o perioadă de pregătire în decembrie în Dubai, am jucat turneul ITF de acolo și am rămas în continuare să ne antrenăm. Și chiar bine am făcut, a fost o perioadă foarte bună și frumoasă pentru noi, Sofia a fost și ea, ne-am bucurat de tot ce oferă Dubaiul: locuri bune de antrenament, locuri frumoase pentru ea de vizitat, piscină, marea ei plăcere, așa că a fost foarte bine.
- Ați început în Australia.
- Da, am jucat un turneu de 25.000 de dolari, la Canberra, la care am ajuns în finală, dar a trebuit să mă retrag fiindcă am făcut niște răni mari la ambele picioare și nu mă mai puteam încălța. Australian Open a fost un pic ciudat, erau focurile acelea puternice, era o atmosferă cumva încărcată. Am pierdut la Leyla Fernandez, dar nu am reușit să mă adaptez în timp.
„De acolo a început nebunia"
- Ați plecat apoi direct în Thailanda?
- Nu, am venit acasă. Începuse deja chestiunea legată de virus, nu știam la ce să ne așteptăm, întâi am zis să nu mergem, dar până la urmă a fost bine că ne-am luat inima în dinți. Am avut iar un turneu de 25.000 de acomodare, tot cu finală, apoi a venit turneul WTA de la Hua Hin, unde am jucat semifinală. Apoi am plecat la Doha, unde am făcut o toxiinfecție alimentară foarte puternică și neplăcută, de acolo la Indian Wells și a început nebunia.
- Crezi că oprirea circuitului a venit cumva nepotrivit, fiindcă erai într-o formă sportivă bună?
- Într-un fel, da. Pe de altă parte, a venit bine fiindcă începusem să am dureri foarte mari la încheietură, așa că a fost la fix, nu aș fi putut să joc turnee cu acea durere. În perioada cât am stat în America, până să-mi treacă, ne-am antrenat cum am putut, mai mult fizic, dar când încheietura a fost mai bine, a durat destul de mult, vreo două luni, am început să ne antrenăm mult și la tenis. Am stat până la mijlocul lui iunie.
„Anul acesta am crescut în primul rând prin faptul că mi-am impus să iau fiecare punct așa cum vine, fiecare game, fiecare set, indiferent de rezultat și asta cred că a contat cel mai mult"- Patricia Țig
Cel mai frumos turneu
- După turneele pe zgură, Palermo și Praga, v-ați întors în State pentru US Open. Cum a fost pentru voi toată acea situație inedită la un turneu de Mare Șlem, protocol, atmosferă?
- Pentru noi a fost, cred, cel mai frumos turneu de Grand Slam de până acum. Am fost atât de liniștiți, de liberi, am putut să stăm să ne uităm la meciuri, ne antrenam, apoi mergeam la hotel, unde aveam cameră de recuperare, pe lângă alte facilități. Nu ne-am simțit încolțiți, restricționați, cum s-a plâns multă lume, vai, nu avem voie să ieșim în Manhattan! Noi oricum nu am stat acolo, am făcut o dată o oră și jumătate până la hotel, așa că am găsit o altă variantă, mai aproape de club. Pentru noi a fost un turneu foarte bun, chiar ne-am bucurat de tenis.
- Ați revenit în Europa, cum a fost săptămâna de la Istanbul pentru tine?
- Am aterizat acolo pe la ora prânzului, iar Sofia a venit și ea seara, iar asta cred că mi-a dat mai multă energie și stare de bine. Eram foarte obosiți când am ajuns, dar am luat totul pas cu pas, încet, cum a venit, așa am făcut, cum am simțit. Am avut un prim meci dificil, cu Olga Danilovic, care trecuse prin două partide bune în calificări, și am fost bucuroasă că am reușit să trec peste acel joc. Se spune că primul meci e dificil la orice turneu, iar de acolo probabil mi-am luat avânt.
„Bucurie pentru noi"
- Ce înseamnă pentru tine acest titlu, care au fost senzațiile pe care le-ai trăit și cum te raportezi acum la acest rezultat?
-Acum 6 ani și ceva, când am început să lucrez cu Răzvan, nici nu-mi închipuiam că o să intru în Top 100, deși spuneam lucrul acesta, că îmi doresc să fiu acolo, dar cumva nu credeam că se poate. La fel, nu mă gândeam nicicum că voi ajunge să câștig un turneu sau mai multe. Eu îl consider al doilea turneu, după cel de la Karlsruhe, de anul trecut, chiar dacă este de categorie 125, e tot WTA. Este, pur și simplu, bucurie pentru mine, pentru noi, de fapt, pentru că am reușit să-mi fac treaba.
- Roland Garros-ul a fost diferit de US Open, dar rezultatul mai bun, ai fost foarte aproape să mergi mai departe... Cum rezumi ce s-a întâmplat acolo?
- Da, a fost diferit de organizarea de la US Open, dar Parisul este cumva un loc special pentru mine și cred că și pentru Răzvan. Ne simțim bine acolo și am încercat să luăm doar partea bună, să nu ne gândim la minusuri pentru că atât timp cât te concentrezi pe un lucru negativ, nu are ce să se întâmple bine. Ne bucurăm că am reușit un rezultat bun. Ne-am fi dorit și mai mult, dar asta a fost, vom încerca din nou la anul.
„La US Open, ca rezultat, am depășit o barieră pe care inconștient mi-o pusesem înainte. Ne-am bucurat foarte tare pentru acest lucru"- Patricia Țig
111 este loculpe care a început Patricia Țig sezonul 2020, ea făcând un salt de 54 de poziții, până pe 57, treapta de vârf a carierei de până acum
Rezultatele-reper ale Patriciei Țig în 2020
- Titlu la Istanbul
- Semifinale la Hua Hin
- Turul 3 la Roland Garros
- Turul 2 la US Open
- Finale la Canberra și Nonthaburi (turnee ITF)
Mamă cu titluri în vitrină
Patricia separă exact timpul dedicat tenisului de cel în care se ocupă de Sofia
Patricia, Răzvan și Sofia, bucuroși cu trofeul de la Istanbul FOTO TEB BNP Paribas Tennis Championship Istanbul„Chiar așa fac. Când sunt pe teren, chiar dacă este și ea cu noi, ne facem treaba legată de tenis, iar în restul timpului mă dedic ei și atât", explică jucătoarea. Sofia este un copil vesel, zâmbește tot timpul, dar își și testează părinții cu energia sa debordantă.
De când Țig a revenit la tenis, anul trecut, după problemele la spate și nașterea fetiței, cea mică i-a acompaniat la unele turnee. S-a întâmplat ca la Roland Garros să joace la dublu alături de Andreea Mitu, mama lui Adam, de 2 ani și 9 luni. Andreea a fost cea care a întrebat-o pe Pati dacă vrea să intre împreună pe tabloul de la Paris.
Nu au făcut schimb decât de povești și întâmplări despre copiii lor. „Sofia s-a întâlnit cu Adam, s-au împrietenit. În legătură cu creșterea copiilor însă, fiecare e unic în felul lui, fiecare mamă își cunoaște copilul și știe ce e mai bine pentru el", a elaborat Patricia.
„Când Sofia era foarte micuță, trei săptămâni, prima lună, obișnuiam să întreb în stânga și în dreapta: „Copilul tău face așa?". Pentru o mamă tânără, la prima experiență, e greu să le știi pe toate. Apoi mi-am dat seama că nu este OK să procedez în felul acesta și am început să am mai multă încredere în mine", a explicat ea.
„Contează programul ei"
„Înainte nu o luam cu noi la meciuri, dar la Istanbul a fost, la finală și la încă unul. Depinde și de ora meciului, ținem mult la programul ei, ora de somn, ora de masă, așa că prefer să știu că se repectă aceste lucruri decât să stea după mine la club", a detaliat Patricia.
Te te uiți după ea în tribună? „Nu, în timpul meciului încerc să nu mă gândesc la asta pentru că altfel nu ar funcționa", spune ea zâmbind.
„Când o să fie mai mare nu știu dacă va avea răbdarea necesară să stea la un meci întreg, de aceea avem nevoie de ajutor. Pentru noi contează mult mai mult programul ei, să fie respectat întocmai, decât să o ținem la teren toată ziua".
{{text}}