Irina Bara nu va uita prea repede atipicul sezon 2020. Printre turnee amânate și restricții de tot felul, ea a ajuns până în turul III la Roland Garros, bifând și cea mai bună clasare a carierei (115).
Aflată acasă, unde își încarcă bateriile pentru ultimul turneu al anului, cel de la Linz, jucătoarea de 25 de ani a acceptat invitația de a participa la emisiunea GSP Live. A rezultat un dialog relaxat de 50 de minute, în care Irina a trecut în revistă cele mai importante momente ale carierei, și-a analizat parcursul de la Paris și a scos la suprafață câteva povești inedite.
- DIN CUPRINS: Culisele celor cinci victorii de la Roland Garros 2020;
- Viața în „bula” de izolare de la turnee;
- Povestea primilor pași în tenis și eforturile părinților;
- Momentele care au marcat-o în carieră și o întâmplare incredibilă cu Nadal;
- Talentul descoperit în pandemie
- Bună dimineața, Irina! Ce faci, cum merg antrenamentele?
- Mă pregătesc să plec către antrenament. Am început de două săptămâni pregătirea pe hard, pentru că următorul turneu va fi în sală, la Linz.
- E singurul turneu pe care-l mai joci în 2020?
-Da, din păcate e ultimul. Eu aș juca mai multe dacă aș avea ce să joc, dar acesta va fi ultimul.
- În mod normal, dacă programul ar fi fost cel stabilit inițial, plănuiai să joci turneele din Asia, cele care au fost anulate?
- Și Asia, dar mai era alt turneu în Franța, la Limoges. Voiam să mai joc două-trei turnee până la sfârșitul anului. Din păcate, mai am unul singur și sper să meargă bine.
- Cât de tare a fost calendarul tău din acest an din cauza pandemiei? Presupun că ți-a dat toate planurile peste cap.
Irina Bara: „M-am adaptat la condiții, m-am descurcat foarte bine”
- Da. Nu doar ale mele. Toți sportivii au fost în aceeași situație. A fost un an foarte complicat și ciudat. Din martie până în august, nu am avut absolut nicio competiție, unde am stat acasă și ne-am mai antrenat. Abia în august am reluat activitatea competițională. Eu cred că m-am descurcat foarte bine. M-am adaptat la condițiile din momentul de față. Cred că mi-a mers destul de bine. Nu doar cu Roland Garros, dar și cu turneele de dinainte.
- S-o luăm cronologic. În perioada de lockdown, în care circuitul a fost înghețat, tu te-ai pregătit acasă?
- Părinții mei au un club de tenis privat. M-am antrenat în perioada aceea. Nu în fiecare zi, pentru că nu știam când vom relua activitatea. Mai mult m-am relaxat. Jucam o dată la două zile, mai mult de plăcere. Am avut antrenamente diferite. Efectiv, am jucat de plăcere, nu pentru a mă pregăti pentru ceva. Am jucat pentru menținere.
- Și în plan fizic?
- La sală nu am putut merge, erau închise toate, mai ales în perioada de lockdown. M-am pregătit acasă, pur și simplu. M-am adaptat, am făcut tot felul de programe. Am ținut legătura cu preparatorul fizic, vorbeam în fiecare zi. Am încercat să ne pregătim cât mai bine.
- Dar cât de dificil a fost pentru voi în plan mental să luați o pauză forțată, bruscă, de la tenis? Presupun că e greu să te remontezi după o astfel de perioadă de inactivitate.
-Sincer, pot să spun că m-am bucurat de perioada aceasta, pentru că eu nu petrec timp cu familia mea în mod normal. La început, mi-a fost greu să mă opresc din turnee, dar m-am bucurat să stau cu ei, să stau acasă. Am luat partea frumoasă din această perioadă. În august, când au reînceput turneele, mi-era foarte ciudat să joc. Parcă îmi ieșisem total din ritm. Era ciudat să fii din nou la teren, să aștepți să joci. Mi-a luat ceva ca să-mi intru iarăși în ritmul competițonal.
Cagnes-sur-Mer, punctul de cotitură
- Și, cu toate acestea, ai avut niște rezultate pozitive după reluarea competițiior. Ai jucat și o finală, pe lângă parcursul de la Roland Garros
- Exact înainte de Roland Garros, am jucat finală la Cagnes-sur-Mer, un turneu de 80k.
- Cum a fost finala de acolo cu Sara Sorribes Tormo?
- A fost o săptămână foarte bună pentru mine, care mi-a și dat multă încredere pentru Roland Garros. Am jucat foarte bine fiecare meci, începând din primul tur și până în finală. Deși condițiile au fost total diferite, am avut în fiecare zi peste 30 de grade, căldură, soare. A fost diferit față de Paris, unde a fost frig. M-am simțit foarte bine, dar Sara a fost în formă în acea săptămână și a jucat foarte bine tot turneul. Eu veneam după niște meciuri mai grele înainte.
Drumul din calificări până la „bonusul” de pe „Chatrier”
- Am văzut recent un interviu cu tine, unde spuneai că sub nicio formă nu-ți plac condițiile acelea pe care le-ai experimentat la Paris, cu frig și vreme extrem de rece. Totuși, ai reușit să te adaptezi și să ai un parcurs extraordinar. Povestește-ne mai multe despre experiența de la Paris.
- Condițiile de anul acesta de la Roland Garros sunt condițiile care îmi plac cel mai puțin. Nu-mi place frigul, nu-mi place ploaia. Cel puțin pentru mine, este foarte greu să joc în condițiile de anul acesta. Cumva, venind pe fondul unui joc bun și având multă încredere de la Cagnes-sur-Mer, am reușit să mă adaptez și să-mi fac jocul în orice condiții. Ultimul tur de calificări a fost întrerupt chiar de trei ori din cauza ploii. Nu e deloc ușor să ieși de trei ori de pe teren. Prima oară, ne-am oprit la set, 5-4 și 30-30 pentru mine. Ne-am oprit pentru o oră și jumătate și nu e deloc ușor să stai de dimineața până seara cu întreruperi și așteptări. Dar când jocul merge bine și știi că faci ceea ce trebuie, mergi mai departe și treci peste toate aceste hopuri.
- Pe tabloul principal, ai reușit două victorii impresionante, cu Donna Vekic și Van Uytvanck.
- Îmi doream foarte mult să mă calific pe tabloul unui Grand Slam. Pentru mine, asta era ceva ce îmi doream foarte tare. Apoi, tot ceea ce a venit a fost un fel de bonus. Mi-a dispărut toată presiunea pe care am avut-o. Am jucat foarte relaxată atât primul tur, cât și al doilea. Îmi doream doar să fiu pe teren, să mă bucur în continuare de Roland Garros. Ce urma să vină era OK, eram foarte relaxată.
- Iar bonusul a fost pe măsură, o confruntare cu Sofia Kenin, câștigătoarea de la Australian Open și cea care avea să ajungă în finală. Cum a fost experiența de a juca pe «Chatrier»?
- A fost o experiență impresionantă. Pentru mine, a fost prima oară când am jucat pe un teren central la un Grand Slam. «Philippe Chatrier» a fost renovat chiar anul acesta. Într-un fel, îmi pare rău că n-am fost mai obișnuită cu arena, eu jucând doar pe terenurile mici. M-a costat puțin asta. Ea era obișnuită, mai jucase meciuri acolo. Pentru mine, n-a fost chiar așa ușor. Terenul este diferit față de celelalte, ți se schimbă totul din jur. A fost o experiență foarte frumoasă și îmi doresc s-o mai pot repeta în viitor, să mai pot juca pe «Philippe Chatrier».
- Ai început excelent acel meci, ai avut 2-0. Ce s-a întâmplat după aceea? Ai fost emoționată de miza partidei, de arenă?
- Nu neapărat. Cred că am avut minge de game în toate game-urile din primul set. Nu am reușit să iau niciuna și, într-un fel, încrederea mea s-a dus în jos, iar a ei s-a dus în sus. Ea e o adversară foarte periculaosă, mai ales dacă o faci să-și facă jocul. Eu nu mi-am făcut jocul, nu mi-am luat nicio șansă, iar ea și le-a luat pe toate. Asta cred că a făcut diferența.
„Bubble life” la Paris: „Suntem retestați la fiecare 4-5 zile”
- Apropo de Roland Garros, eram curios să aflu cum a fost acea „bulă” în care au fost jucătorii? Am văzut mai multe păreri ale jucătorilor care erau nemulțumiți de condițiile de izolare de acolo. Cum ai resimțit tu aceste condiții inedite la care a trebuit să vă adaptați?
- Încă de la reluarea turneelor, la toate competițiile WTA a fost așa, s-a practicat acest „bubble life”. Nu ai voie să ieși din hotel. Ai voie să stai doar în hotel și în club. Nu ai voie să iei contact cu nimeni din exterior. Acestea sunt regulile, iar ele trebuie respectate pentru siguranța noastră și a celor din jur. Eu m-am obișnuit. Sigur, la început nu este foarte plăcut și e ciudat, oarecum. Jucând mai multe turnee, te obișnuiești. Am fost în Paris două săptămâni și nu am ieșit nicăieri, nu am văzut nimic. Am văzut doar camera de hotel și clubul.
- Presupun că e puțin frustrant, nu? Am văzut-o pe Kristina Mladenovic plângându-se de ceea ce a experimentat la US Open, de exemplu.
- Da, pentru că nu este foarte plăcut. La fiecare 4-5 zile, toți suntem retestați. Testul nu e foarte plăcut. Nu e plăcut să-l toți repeți. Dar, dacă acestea sunt regulile pentru a juca și a fi în siguranță, atunci le respectăm. Ne adaptăm și facem tot ce e posibil ca lucrurile să fie în regulă.
2018 a fost un an foarte bun. La Roland Garros, am jucat calificări la simplu și sferturi la dublu. În general, noi, româncele, jucăm mult mai bine pe zgură. Suntem obișnuite, pentru că de mici ne antrenăm pe această suprafață. În ultimii ani, a început să-mi placă și hard-ul, dar întotdeauna zgura va rămâne suprafața pe care mă voi simți cel mai comod - Irina Bara
Irina Bara: „Nu-mi place să-mi setez obiective”
- Ai ajuns pe locul 115 în clasament, cea mai bună clasare a carierei. Ce obiectiv ți-ai setat pentru 2021?
- Cred că oricine și-ar dori asta. Nu prea-mi place să setez obiective. Îmi doresc doar să fiu sănătoasă, să fiu fizic și mental OK și să mă pot antrena la cel mai înalt nivel. Dacă faci lucrurile cum ar trebui, vor veni și rezultatele. Vreau să mă pregătesc și să-mi continui treaba pe care am făcut-o până acum.
- Mergi la Melbourne?
- Eu aș vrea să joc. Încă aștept să văd care vor fi condițiile. Din câte am înțeles, toți jucătorii vor fi obligați să intre în două săptămâni de carantină după intrarea în Australia. Îmi place foarte mult să joc în Australia, îmi place foarte mult țara și, bineînțeles, că îmi doresc să merg să joc, chiar și cu aceste două săptămâni de carantină.
Irina Bara: „Pentru părinții mei, au fost ani foarte grei”
- Spune-ne mai multe, Irina, despre primii tăi pași în tenis. Ai fost ghidată spre tenis de către părinții tăi, nu-i așa?
- Da. Tatăl meu este antrenor de tenis și fost jucător. Venim dintr-un orășel foarte mic (n.a - Ștei), iar el își dorea să fac un sport și să-l fac de plăcere. Ce a urmat a fost neașteptat. Am început tenisul pe la patru ani și jumătate. Am început la perete, totul a fost de plăcere. L-am luat în serios puțin mai târziu, când au început să apară rezultatele mai bune. Pentru mine, tenisul a început de plăcere. Nu m-a împins nimeni să fac tenis de performanță.
- Știu că sunt unii părinți care își forțează copiii să meargă către acest sport. Ești de acord cu părinții care fac asta?
- Bineînțeles că nu! Dacă tatăl meu, care e antrenor de tenis și fost jucător, nu m-a forțat și nici măcar nu și-a dorit înt ca eu să fac asta de mică, e clar că nu sunt de acord. Copiii trebuie să simtă plăcere, să iubească tenisul și sportul, nu să-l practice cu un anumit scop. Investești foarte mulți în tenis, în competiții, în antrenori. E o investiție pe care nu ți-o garantează nimeni. Pot interveni alte chestii, pot interveni accidentări. Sunt atât de mulți factori încât chiar n-ar trebui să te gândești la asta când te apuc. Trebuie să joci de plăcere, să te simți bine pe teren și să-ți dorești. Dacă nu-ți dorești, lipsește ceva.
- Ai atins un subiect interesant. Din perspectiva ta, cât de costisitor e acest sport din punct de vedere financiar? Cât de dificil e drumul din perioada junioratului și până la a ajunge să poți juca turnee la profesioniști?
- E un sport foarte costisitor, poate nu multă lume știe. Până nu joci turnee ITF de 15k, 25k de dolari, nu câștigi niciun ban. La juniori, îți plătești tu absolut toate cheltuielile. Mi se par niște ani foarte grei. Pentru părinții mei, au fost niște ani foarte grei. Erau nevoiți să mă susțină în totalitate, eu nu câștigam absolut niciun ban. Sunt foarte norocoasă că au reușit să mă susțină, au făcut sacrificii ca eu să fiu astăzi unde sunt. Nu ai nicio garanție că tu ajungi să te poți susține financiar peste câțiva ani. Poți fi foarte bună la juniori, să ai potențial, dar să nu reușești la seniori. Sunt foarte multe cazuri. Și la nivelul meu de acum este foarte costisitor. Dar, dacă joci bine și ai rezultate bune, ajungi să reușești să te susții cât de cât din punct de vedere financiar.
704.695 $a câștiga Irina Bara din premii, de-a lungul carierei
- Acest sport, pe lângă faptul că e costisitor, presupune și foarte multe sacrificii, nu?
- Eu nu le mai simt ca pe niște sacrificii. Le fac de foarte mulți ani și fac parte din viața mea, din rutina mea zilnică. Ceea ce alții văd din exterior sacrificii, eu le văd ca pe niște lucruri normale. Știu ce am de făcut, știu care e programul meu. M-am obișnuit.
Călătorești foarte mult, vezi locuri foarte frumoase pe care, dacă aveai o viață normală, nu reușeai să le vezi până la vârsta mea. Ai foarte multe experiențe care te maturizează foarte tare. Înveți să te descurci singur, sunt alte lucruri pe care le câștigi. Pierzi pe un plan, dar câștigi pe altul - Irina Bara
Irina Bara: „Îmi doream să studiez psihologia”
- Ai avut vreun moment în care ai vrut să spui stop, să lași racheta deoparte și să te îndrepți către altceva? Mă gândesc că, la un moment dat, aceste lucruri sunt inevitabile la toți sportivii.
- Asta voiam să spun! Cred că nu există sportiv de performanță care să nu fi avut cel puțin un moment din acesta. Întotdeauna, după o perioadă mai proastă sau după o nereușită, tot timpul ai gânduri, sunt inevitabile. Eu, când am fost la liceu, încă mă gândeam dacă să continui tenisul la un nivel înalt sau să-mi continui studiile. Eram pusă în fața unora alegeri, dar am simțit întotdeauna că tenisul este drumul meu și că asta îmi doresc să fac la cel mai înalt nivel posibil.
- Alternativa care era?
- Îmi doream foarte mult să studiez psihologia, mi-aș fi dorit, probabil, să studiez Facultatea de Psihologie. Poate mă îndreptam tot către sport, dar nu jucând tenis.
- Vorbești despre psihologie, înseamnă că pui preț pe aspectul mental din tenis. Poți să ne vorbești despre asta?
- Fiecare jucător are atuurile lui. Mie îmi place foarte mult psihologia. Citesc mult, studiez și îmi place foarte mult să lucrez cu mine. Nu colaborez cu vreun psiholog pe partea mentală. Îmi place să lucrez eu cu mine, să citesc, să pun în practică anumite lucruri. Mă pasionează acest lucru și cred că reușesc pe teren să fiu foarte concentrată, să fiu foarte calmă și să-mi gestionez cât mai bine emoțiile. Cred că reușesc sau sper să reușesc (n.a - râde).
Și partea fizică e importantă. Dacă nu ești pregătit fizic, nu poți duce 3 seturi, mai ales la un nivel ridicat. Dacă nu ești antrenat, nu poți să duci 3 seturi. Eu mă simt foarte bine și din punct de vedere fizic, deși am dezavantajul cu înălțimea. Nu am probleme să joc meciuri de trei ore, am foarte multe astfel de meciuri în carieră - Irina Bara
Fed Cup, o experiență de neuitat
- Ai fost convocată în premieră la meciul din Fed Cup cu Rusia. Nu ai apucat să joci, dar cu ce impresii ai rămas? Cum a fost să stai pe lângă toate celelalte fete într-un meci important, așa cum a fost cel cu Rusia?
- Cu toate că am pierdut meciul, a fost o exeriență superbă, o atmosferă care nu poate fi descrisă. Oamenii au fost superbi. Totul a fost organizat foarte frumos. Fiind în premieră acolo, nu știam la ce să mă aștept. Au fost niște sentimente pe care nu le ai în mod normal, când joci doar pentru tine. Nu se compară cu nimic din ce am trăit înainte. Sunt niște emoții cu totul speciale și sper să am ocazia să și joc pe viitor.
- Dacă ar fi să faci un bilanț acum, la 25 de ani, ne poți spune care e cea mai dulce amintire și, pe de altă parte, cea mai puțin plăcută?
- Sunt foarte multe amintiri frumoase. Cea mai proaspătă e cea de la Roland Garros. Întotdeauna, câștigarea unui turneu, indiferent de cât de mare sau mic e, rămâne o amintire foarte frumoasă. Îmi amintesc toate turneele pe care le-am câștigat. Momentul în care câștig o finală îmi rămâne întotdeauna întipărit în minte. Cel mai dureros? Eram într-o finală și am pierdut de la două mingi de meci pentru mine. A fost și singura dată în viață când am pierdut de la minge de meci, a fost și într-o finală. În tenis, totul este posibil. Până când nu dai mâna cu adversarul, nu știi niciodată.
9 turnee ITFa câștigat Irina Bara, la simplu. A cucerit alte 28 de trofee în proba de dublu
Justine Henin și Simona Halep, modelele Irinei Bara
- Cum a fost experiența de a o întâlni pe Simona Halep la dublu?
- Simona era la fel de concentrată, cu aceeași dorință pe care o are și la simplu. A fost și singura dată când am jucat împotriva ei și îmi doream foarte mult chestia aceasta. Simona este un model atât pentru mine, cât și pentru toți românii. Îmi doream foarte mult să joc împotriva ei. A fost o experiență plăcută, chiar dacă am pierdut. Sper să joc împotriva ei și la simplu, chiar îmi doresc.
- Cu excepția Simonei Halep, ai vreun model în tenis? Spuneai la un moment dat de Justine Henin, nu?
- Da. Ea era modelul meu încă de când eram mică. Probabil pentru că ne și asemănăm la înălțime. Îmi plăcea foarte mult atiduinea ei, îmi plăcea jocul ei, reverul cu o mână. Era foarte elegantă pe teren, avea o prezență foarte plăcută, așa că de mică am avut-o ca model. Pot să spun că încă a rămas pentru mine un model.
Amintire de neprețuit cu Nadal
- Și dincolo, la băieți?
- Rafael Nadal, cu siguranță! Încă de mică. Îmi place și Federer foarte mult. Îl respect și îl apreciez, mi se pare că e un fenomen, dar pentru mine rămâne Nadal. Nu numai pentru joc, ci și pentru persoana care este în afara terenului, pentru atitudine, pentru modestia lui. Apreciez toate lucrurile acestea împreună, nu doar Rafael Nadal jucătorul de tenis.
- Ai avut ocazia să interacționezi cu el pe la turnee?
- Prima mea amintire cu el a fost la juniori, când am fost în Australia. L-am rugat să facă o poză cu mine. Aveam foarte mari emoții, îți dai seama. Eu eram mică, junioară. M-a impresionat chiar și atunci. M-a luat în brațe, m-a întrebat ce am făcut, dacă am jucat. Ne-a făcut poza chiar Toni, unchiul lui. Am fost impresionată de cât de modest și prietenos era. Eu doar l-am rugat să facem o poză. Impactul ăstia mi-a rămas în minte încă de atunci.
- Înseamnă că i-ai ținut pumnii în finala asta cu Djokovic de la Paris...
- Nu mă așteptam să câștige atât de ușor anul acesta. Pe el nu-l avantajează condițiile de frig, de ploaie, pentru că el joacă foarte liftat, iar mingea chiar nu mai sare. Mă așteptam ca meciul cu Djokovic să fie unult mult mai disputat. Am fost impresionată și m-am bucurat foarte mult pentru el.
- Că tot am rămas în zona tenisului masculin, voiam să te întreb cum ai văzut tu ceea ce s-a întâmplat cu Novak Djokovic la US Open, cu acea descalificare. Ai trăit vreodată ceva similar?
- Nu am văzut ceva asemănător, dar, în schimb, am văzut jucători care au fost foarte aproape de lucrul acesta. În calificări la Roland Garros, îmi amintesc că adversara mea a aruncat cu o minge și a trecut cam la jumătate de metru de arbitra de linie. Decizia luată a fost corectă, asta e regula! Djokovic n-a vrut să lovească, dar acestea sunt regulile, indiferent dacă ești Djokovic sau eu. Regulile se aplică pentru toți. Nu aveau ce să facă organizatorii, trebuiau să-l descalifice.
- Apropo, tu ce temperament ai pe teren? S-a întâmplat să mai izbești cu vreo rachetă de pământ?
- Nu prea! Eu n-am spart nicio rachetă în viața mea. Nu prea dau cu racheta, nu prea o arunc. Întotdeauna te enervezi, dar reușesc să-mi gestionez furia asta în chestii constructive. Oricum, eu sunt o persoană foarte calmă, atât pe teren, cât și în afara lui. Nu mă enervez foarte tare și lucrul acesta se reflectă și în joc, dar și pe teren.
Irina Bara: „Băieții sunt mai relaxați decât noi”
- Cum e circuiul WTA? E o junglă sau un loc unde jucătoarele sunt prietene?
- Pot să spun că băieții sunt mult mai relaxați. Uite, Nadal joacă nu știu ce joc, Djokovic joacă „Uno”. Fetele sunt mult mai concentrate, fiecare stă cu echipa ei, sunt un pic mai individualiste fetele. Nu mi se pare neapărat că ar fi o junglă, dar fiecare e cu treaba ei. Asta mi se pare diferit. Băieții sunt mult mai relaxați și cred că și în viața de zi cu zi e la fel.
- Pe lângă jucătoarele din România, ți-ai făcut vreo prietenă din străinătate prin circuit?
- Este foarte greu să ai o prietenă bună în tenis. Ești rival cu ele, e competiția ta, dar sunt câteva fete cu care păstrez o relație OK, jucăm și dublu din când în când. Încerc să păstrez o relație cât mai bună cu cât mai multe pentru că e o lume foarte mică. Ne întâlnim des și îmi place să fie o atmosferă cât mai plăcută.
- Cum arată o zi din viața ta la un turneu? Cum e acea rutină?
- În primul rând, pentru mine e foarte important somnul. Mie îmi place să dorm. Înainte de meciuri, îmi place să mă culc devreme, să fiu relaxată, să nu mă grăbesc dimineața dacă joc, de exemplu, la ora 11:00. Îmi place să mă trezesc la ora 07:00 sau chiar mai înainte, să nu fac lucrurile pe grabă și să fie totul cât mai relaxat. Încălzirea e foarte importantă pentru mine. Îmi place să fie totul pe o stare bună, fără grabă și fără stres.
- Superstiții ai? Spuneai că îl admiri foarte mult pe Nadal, îți aranjezi și tu sticlele precum el?
- Nu. Dar dacă aș avea rezultatele lui, mi le-aș aranja și eu, probabil. (n.a - râde). Nu am vreo superstiție. Când eram mai mică, se întâmpla să intru cu același echipament după ce câștigam un meci. Acum, chiar nu am nicio superstiție, încerc să nu mă gândesc.
Irina Bara: „Era să-l accidentez destul de rău pe Nadal”
- Ai o întâmplare memorabilă, o poveste amuzantă pe care ai trăit-o în circuit?
- Am pățit chiar acum, la Roland Garros. Eu ieșeam din vestiar de la fete și aveam o baterie externă foarte grea, cu care îmi încărcam telefonul. Nadal se încălzea și eu nu voiam să-l deranjez. Am încercat să-l ocolesc, să plec cât mai repede de acolo și, în acel moment, am scăpat bateria. Era să o scap fix pe piciorul lui. Nu l-am lovit, mulțumesc, Doamne, dar era să-l accidentez destul de rău dacă îi scăpam bateria pe picior.
- Ce ți-a spus? Cum a reacționat el?
- I-am cerut scuze, iar el a spus: «Don't worry, no problem!» Am plecat cât mai repede, îmi era rușine, mă simțeam foarte prost. Mă simțeam vinovată pentru accidentarea lui Nadal. Mă gândeam că dacă nu câștigă anul ăsta, eram eu vinovată și nu puteam să trăiesc cu așa ceva. Se întâmplă mereu chestii amzuante, dar asta-i foarte proaspătă și de asta mi-am amintit-o.
Prăjituri și seriale
- Ce hobby-uri ai? Cu ce îți ocupi timpul când nu ești la turnee?
- Îmi place mult să citesc, mă uit la filme, la seriale. Îmi place mult să vizitez orașele în care mă duc, dacă am timp. Îmi place foarte mult să ascult muzică. Mi-ar plăcea să pot să și cânt, dar, din păcate, nu există vreun talent, absolut deloc! Am descoperit în pandemie că îmi place și în bucătărie. Dar să fac dulciuri, nu să fac mâncare. Am făcut cozonac, lava cake și prăjituri. În pandemie, mi-am testat talentele culinare.
- Vrei să ne recomanzi un serial?
- Ultimul serial văzut a fost „Emily in Paris”, e apărut nou pe Netflix. Mi-au plăcut foarte mult „Game of Thrones”, „La casa de Papel”, „Breaking Bad”, genul acesta de seriale urmăresc.
VIDEO Urmărește aici emisiunea integrală cu Irina Bara:
FOTO Irina Bara, on and off the court
- Sursă foto: https://www.instagram.com/irina.bara/
{{text}}