Fost internațional, în prezent analist sportiv, Gabi Balint a acceptat invitația directorului Gazetei Sporturilor, Ovidiu Ioanițoaia, de a participa la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”, de pe GSP.RO.
Balint a vorbit despre finala Cupei Campionilor din 1986, câștigată de Steaua la penalty-uri, cu Barcelona, și a povestit ce a pățit cu Miodrag Belodedici după finală.
- Gabi, hai să ne amintim de lucrurile frumoase. Sevilla rămâne în istorie!
- Ce-ar mai fi de povestit după Sevilla? A fost ceva ce eu am realizat doar când am ajuns la București. Când am ieșit la Otopeni pe balustrada aia. Când am văzut puhoiul de oameni are ne scandau numele. Le-am vorbit printr-un megafon mare. Abia atunci am realizat ce-am făcut. Și-am rămas parcă și-acum cu acest vis. E bine că an de an are cine să ne reamintească.
- Ți-ai imaginat vreodată că puteți câștiga meciul ăla?
- Niciodată. Eu unul am crezut că ne vor da vreo trei. Chiar i-am zis lui Belo înainte să plecăm la meci: "Băi, vezi ce faceți în apărare că astăzi e groasă! Să nu ne facă ăștia de râs. E atâta lume, se uită ăștia la televizor. Să nu ne bată rău". "Stai tu liniștit că avem noi grijă în apărare, vedeți voi ce faceți în atac". A fost seara lui Duckadam, el a fost principalul artizan. Normal că am fost o echipă, ne-am adus contribuția toți, dar ce a făcut el a fost ieșit din comun
VIDEO Poveste genială cu Balint și Belodedici: „Suporterii Barcelonei nu știau cine suntem și ne-au aprins țigările!"
- Când ați ajuns la hotel după meci ce-ai făcut?
- Am ieșit cu Belo în oraș. "Hai să ieșim afară, că nu realizez". Am ieșit și-am luat țigări de la un coleg. Noi nici nu fumam. Am plecat, dar n-aveam brichetă. Ne-au dat suporterii Barcelonei de pe stradă, ei erau supărați, plecau spre casă. I-am zis lui Belo: "Dacă știau ăștia cui le-au aprins țigările...". Ha, ha, ha.
- Toată lumea spune că Lăcătuș era un adevărat lider.
- Când intra pe teren chiar era o fiară, așa cum e porecla lui. În afară era cel mai blând băiat, în comportament și vorbă. Așa cum e și acum. În schimb, pe teren a fost un bun motivator în multe meciuri. Mie mi-era teamă de unele meciuri, așa cum a fost și la Barcelona. Aveam nevoie să mă impulsioneze, să facă ceva să-mi dea curaj.
- Și Marius avea rolul ăsta de motivator?
- De fiecare dată el n-avea nicio treabă când intra pe teren. El se ducea, punea talpa, mai făcea o acțiune. La fel și Iordănescu când a intrat în finală. Când am văzut cum a început să-i dribleze pe spanioli... Și eu m-am chinuit tot meciul. N-am fost deloc mulțumit de mine cum am jucat. Am vrut să fac mai multe. Iordănescu îi dribla pe toți, avea curaj, iar eu încă aveam emoții.
Eu consider că am rămas prieten cu toți colegii de atunci, chiar dacă cu unii vorbesc foarte rar și atunci când aniversăm. Cu Belo sunt mai des în contact, cu Tudorel și cu Duckadam de când suntem amândoi la Digi. Dar și cu Lăcătuș.
- Gabi Balint
{{text}}