La 10 ani de la dispariția lui Adrian Păunescu, (re)citiți 3 poezii mai puțin cunoscute dedicate lui Balaci, lui Dobrin și Rapidului.
În dimineața zilei de 5 noiembrie 2010, pe patul unui pat de spital de la "Floreasca", se stingea Adrian Păunescu. Victimă a unui stop cardio-respirator, „Bardul" avea 67 de ani și lăsa în urmă o grămadă de controverse.
Adulat de mulți, blamat de și mai mulți, Păunescu a fost un mare amator de sport. De fotbal, în special. Trei au fost iubirile sale: Universitatea Craiova, Rapid București (cărora le-a și compus cele mai cunoscute imnuri - „Oltenia, Eterna Terra Nova", respectiv „Suntem peste tot acasă") și Nicolae Dobrin.
Astăzi, la un deceniu de la moartea prematură a poetului, jurnalistului și omului politic Adrian Păunescu, Gazeta publică 3 poezii mai puțin cunoscute ale acestuia.
„E-O CONDAMNARE SĂ MAI AI TALENT"
- Prima, intitulată "Scrisoare către Ilie Balaci. Condamnarea de a avea talent", a fost finalizată în iunie 1997, când "Minunea Blondă" încă nu revenise în Bănie, după mai multe experiențe ca antrenor în străinătate. Avea s-o facă în 1998 și în 2001. Fără prea mult succes, însă.
"E-o condamnare să mai ai talent,
Un fel de viciu vinovat în soartă,
Te-njură toți și te bârfesc atent,
Și niciun mediocru nu te iartă.
Ilie, am venit că m-ai chemat,
Spre a sărbători, cum se cuvine,
Talentul tău, de nimeni repetat,
Ce drac bălțat au pus ai tăi în tine!
Privește-n jur ce mulți prieteni ai,
Ca-n imnul meu Eterna Terra Nova,
Și, totuși, nu avem puterea, vai,
Să te întorci acasă, la Craiova.
Talentul nu se poate suporta,
E o nenorocire-n stare pură,
De ce să lăudăm tăria ta,
Mai bine-ți tragem o înjurătură.
Dar eu mai cred că tu ai să învingi,
Acum, când ți se-ntâmplă clipa rară,
Să bei un simplu ceai, la ora cinci,
Ca toți țuicarii neamului să moară.
Din fentă-n dribling, șarjă, șut și gol
Talentul de excepție nu moare,
Căci fotbalul rămâne doar un rol,
Tu ai dorit să fii mereu cel mare.
I-ai fost Craiovei briliant de preț,
Și României fenta glorioasă,
Dar balacii de azi, de la Bistreț,
Așteaptă să te-ntorci, driblând, acasă!"
„TĂCERE, SE RETRAGE CEL MAI BUN!"
- A doua poezie, „Ne părăseşte Prinţul din Trivale", a fost compusă în noiembrie 2007, când a decedat bunul său prieten Dobrin, la doar 60 de ani.
"Astfel, după o viaţă de artist
Şi după atâtea faulturi mortale,
Un pic mai obosit, un pic mai trist,
Ne părăseşte Prinţul din Trivale!
La rădăcina ierbii, în pământ,
Când țiuie în jur tribuna oarbă,
Inegalabilul se aşează frânt,
Acoperit de lacrimi şi de iarbă.
A fost un geniu pururea rebel,
Cu nonșalanță le sfida pe toate,
Și niciun om mai liber decât el
Nu s-a-ntâmplat pe-aici să se arate.
A fost nedreptăţit, a fost lovit,
Din fotbal l-au şi dat pe brânci afară,
Dar soarta lui pe muchie de cuţit,
Ce glorie a tot adus în ţară!
În urma lui rămânem mai pustii,
Deşi părea că veşnic o să joace,
Şi nimenea ca el nu va mai fi,
Prevestitor şi-aducător de pace.
Se face întuneric pe la prânz,
În țară numai faulturi mortale,
Și astă noapte norii au tot plâns,
De dor şi drag, de Prinţul din Trivale.
Se face întuneric pe la prânz,
În țară numai faulturi mortale,
Și astă noapte norii au tot plâns,
De dor şi drag, de Prinţul din Trivale.
Artist adevărat cum alţii nu-s,
Chiar dacă l-au muşcat întruna câinii,
Prin el, cel neumil şi nesupus,
În rândul lumii se simţeau românii.
Să îi aducem ultimul salut
Ca baciului ce pleacă de la turmă,
Cum dup-un ultim fault a căzut
Şi urcă-n cer, de-aicea de pe lut.
Iluminat de driblingul din urmă
Dobrin, în tragic, driblingul din urmă.
Atâtea în acest final să spun,
După un şir de faulturi mortale,
Tăcere, se retrage cel mai bun, Ne părăseşte Prinţul din Trivale!"
„RAPID E O STEA POPULARĂ”
- A treia creație, „De ce țin cu Rapid", este o spovedanie în versuri a lui Păunescu, fan al Grantului încă din anii '60;
"Rapid nu-i echipă de fotbal,
Rapid este noapte și zi,
Rapid e o stare de spirit,
Rapid e un mod de a fi.
Rapid e refuzul stagnării,
Rapid nu-i căruță de blegi,
Rapid este nonconformismul,
Rapid e că poți să alegi.
Rapid e istoria simplă,
Rapid este dreptul la nu,
Rapid e puterea mulțimii,
Rapid este eu, el și tu.
Rapid nu-i iubire comodă,
Rapid e un club de săraci,
Rapid e o stea populară,
Rapid nu-ți dă dreptul să taci.
Rapid este geniul cel ieftin
Și pacea modestului blid,
De-aceea și astăzi, și mâine
Eu țin cu cei mulți: Hai Rapid!"
{{text}}