Viorel Kraus (80 de ani) este unul dintre tot mai puținii supraviețuitori ai primului titlu de campioană din istoria Rapidului. Atacantul din echipa care a luat titlul în 1967 are, însă, o poveste dramatică: a crescut fără tatăl deportat în Uniunea Sovietică și care nu s-a mai întors niciodată.
Viorel Kraus a jucat fotbal la Rapid între 1961 și 1967 și a fost o piesă importantă în echipa care a câștigat primul titlu din istoria Giuleștiului. Ulterior, Kraus senior a antrenat Rapid în trei mandate diferite, în anii 80. În direct, la GSP Live, Kraus - care are origini săsești și este născut la Alba Iulia în 5 martie 1940 - a povestit marea dramă a copilăriei: dispariția tatălui.
Viorel Kraus, primul din stânga de pe rândul de jos, în echipa Rapidului din anii 60În 23 august 1944, când Kraus avea 4 ani și jumătate, România a ieșit din alianța cu Germania nazistă, alături de care luptase până la Stalingrad împotriva Uniunii Sovietice, și a declarat război fostei aliate. Armatele sovietice, ajunse deja prin luptă până dincoace de Prut, au continuat din mers lupta împotriva Germaniei, folosind de data asta și armatele române.
Pe teritoriul României s-a instalat controlul bolșevic, iar una dintre primele măsuri a fost deportarea în Gulag a 50.000 de cetățeni români cu origini germane care urmau să fie folosiți pentru reparații de război. Dintre aceștia, doar 10.000 s-au mai întors în țară, mulți ani mai târziu. Printre deportați s-a numărat și tatăl lui Viorel Kraus, viitorul campion al României cu Rapid. Alfred Kraus, șofer la fabrica de bere Luther din Alba Iulia, nu s-a mai întors niciodată.
Povestea dramatică a copilăriei lui Viorel Kraus
“Am primit prin poștă că a dispărut, a fost luat prizonier și deportat în Uniunea Sovietică. Am încercat să-l căutam. La vremea respectivă, mai trăiau două mătuși, surorile tatălui meu, care stăteau la Sibiu. Posibilitățile mamei mele erau reduse, unde să ne ducem să căutăm? Dar mama a încercat și n-a reușit să afle mai nimic”, a povestit Kraus în direct la GSP Live.
18.000.000 de deținuțise consideră că au trecut prin Gulag (sistemul brutal de lagăre de muncă din Siberia) între 1918 ș 1960. Istoricii ruși încearcă să acrediteze numărul morților la 1,6 milioane, dar există istorici care vehiculează chiar și 6 milioane de morți
Rămas fără tată, Kraus a crescut jucând fotbal, un sport pe care l-a îndrăgit după ce l-a văzut practicat de soldații ruși staționați în Alba Iulia. “În curtea mare a casei în care stăteam, ruşii jucau fotbal. Eu stăteam şi-i priveam, mai dădeam cu piciorul în minge, mai alergam după minge când ieşea afară. Aveau mingi din cârpă, mai rar din piele. După ce au plecat, am început şi noi să jucăm cum jucau ei. Ne-am făcut o poartă şi aşa am început să joc fotbal”, a povestit acum câțiva ani Kraus în ziarul Unirea.
Nu a vrut să-și ia numele Crețu
Din cauza numelui german, viața familiei a fost dificilă în perioada ocupației sovietice. “O foarte mare perioadă de timp, am avut de suferit din cauza numelui. Atunci, se punea problema să-mi iau numele de fată al mamei. Mama se numea Crișan și a fost nevoită să-și ia numele de fată. Lucra soră pediatră, la un spital de copii, și i s-a pus în vedere că o dau afară pentru că aveam numele nemțesc. Mama și-a reluat numele de Crișan și s-a pus problema ca și eu să schimb numele sau să-l traduc în română. Kraus înseamnă “creț”, mi s-a sugerat, dar nu m-am încrețit”, a spus Kraus, amuzat, la GSP Live.
La 19 ani, tânărul atacant a trecut printr-un moment ridicol. Convocat de la Alba Iulia pentru o deplasare a naționalei de juniori în Anglia, Kraus s-a trezit că nu este lăsat să iasă din țară:
“Am ajuns la aeroport cu toată echipa, însă când mi-au văzut numele gardienii de frontieră au spus că nu pot să ies din țară. Ceilalți au plecat, eu am rămas singur în aeroport. Nu știam nici cum să ajung la gară pentru a mă întoarce la Alba Iulia”, a povestit Kraus pentru Gazetă.
Viorel Kraus, în trening gri, în dreapta, ca antrenor al Rapidului, în anii 80CITEŞTE ŞI ALTE ŞTIRI DESPRE RAPID:
{{text}}