Dan Savenco (35 de ani) este pivotul lui Dinamo București și, în același timp, managerul proaspăt înființatei Academii de Handbal Dinamo (AHD), realizată cu ajutorul organizației Doar Dinamo București. În direct la GSP Live, Savenco a povestit despre impactul handbalului asupra copiilor și, mai ales, asupra copilăriei sale.
De patru ori campion al României cu Dinamo, Dan Savenco este acum managerul Academiei de Handbal Dinamo (AHD). În prezent, la o lună de la deschidere, 35 de copii sunt înscriși în trei grupe de vârstă. Taxa de înscriere este de 250 de lei, iar printre părinții care și-au adus copiii la handbal - spune Savenco - se numără și vedete de televiziune.
“Avem un copil care e din Videle. Tatăl lui e membru DDB și vin împreună la meciuri. Parcursul nostru din Liga Campionilor l-a făcut pe copil să-și dorească să facă handbal, așa că vine zilnic de la Videle pentru antrenamente”, spune Savenco.
În direct, la GSP Live, pivotul lui Dinamo a vorbit despre planul său de a schimba mentalități: “Cu AHD, vrem să schimbăm percepția copiilor asupra sportului. Vrem să excludem riscul ca un copil să rămână cu sechele din cauza antrenorilor duri. Copilul trebuie să-și dorească să vină la handbal. De aceea, la academia noastră, copilul poate veni la primul antrenament, chiar și la al doilea, fără ca părinții să achite taxa. Nu ne interesează să-și dorească părintele să aducă copilul la handbal, ne dorim să vrea copilul să revină la antrenament. Facem totul prin joacă, îmi place stilul nordic, acolo sunt deschiși. Sportul trebuie făcut cu plăcere”.
- Ai avut vreo zi în juniorat când nu ai făcut handbal cu plăcere?
- Au fost destul de multe. Din cauza unor antrenamente care erau mult mai dure. Dure ca intensitate, dar au fost și altele…
- Ai fost bătut?
- (Se gândește) Nu. Nu știu dacă aș mai fi continuat. Sportul cu bătaie nu mai e sport.
"M-am născut într-un oraș dur"
Sanvenco spune că handbalul l-a salvat de riscul de a avea o viață periculoasă, dincolo de limita legii: “Galați e un oraș mai problematic. E un oraș mai dur. Am avut norocul prin handbal că am reușit să ies din acel mediu”.
Amintiri din copilăria lui Savenco
Am început handbalul la 14 ani, până atunci am încercat înot, fotbal. Fotbalul nu s-a prins de mine, nici acum nu îmi place. Mă mai uit uneori la meciurile de Champions League și la meciurile lui Dinamo, dar nu mă atrage
- Dan Savenco, pivot Dinamo
- Riscai să aluneci într-o zonă întunecată?
- Cred că da! În loc să mă duc la școală, stăteam și jucam rummy și cărți în fața blocului, seara stăteam până tâziu. Dar la handbal aveam două antrenamente pe zi, eram extrem de obosit. Mi-ar fi plăcut să mai stau și eu cu copii afară să socializez.
- Programul din handbal te-a disciplinat și te-a îndepărtat de pericol?
- Da, disciplina este marele avantaj al sportului. Oricât ar încerca să-ți ofere părinții o educație, ceea ce primești din colectivitate, din mediul sportiv, te disciplinează.
- Ai prieteni, cunoștințe din copilărie care au avut probleme cu legea?
- Da. Cam toți sunt în străinătate, au plecat din țară. Mulți și din cauza problemelor. Eu am preferat să fac sport. Părinții mei au fost sportivi, tata e campion național la decatlon, și am fost îndemnat și dirijat spre partea sportivă.
{{text}}