În minutul 60 îmi ziceam că am mai văzut scenariul ăsta. Tot la Ploiești, tot într-o seară rece - atunci în martie - când Ucraina ne-a bătut în prelungiri și ne-a luat locul la Euro U19.
Era România - Danemarca 0-1 și eram pe dinafară.
Da, aici Danemarca n-avea vreo miză.
Da, aici Danemarca a fost cea care a luat roșu.
Atunci, Moruțan a fost eliminat după ce a marcat, iar Ucraina ne-a întors în 7 minute, al doilea gol în 90+2, și ne-a lăsat acasă.
Însă nouă ne trebuia tot un punct. La fel, cum atunci am început grupa de elită fulminant, am terminat-o pe loc și-acasă.
Aici am început prost, am continuat minunat și încheiam la fel de prost. Dar era nedrept, sincer, privind per ansamblu, să nu ne calificăm. Da, era stilul nostru să aspirăm mizeria și apoi să dăm cu mopul murdar, dar nu ne-ar fi mirat.
Doar că acum nu trebuie să fim dezumflați, deși entuziasmul calificării de acum e net inferior celei precedente. Și motive sunt suficiente să ezităm.
1) Majoritatea băieților care au ajuns în “naționala” mare nu au confirmat. Au fost și excepții, uneori Pușcaș, DAR
2) Echipa națională mare nu a făcut performanţe, a ratat calificarea la un Euro la care s-a calificat aproape toată Europa, iar destui U21 au jucat la echipa națională necalificată,
3) Niciunul nu evoluează constant la o echipă din campionatele tari ale Europei (Răzvan Marin a fost folosit sumar în acele preliminarii și n-a fost luat la Euro, iar prima ligă a Scoției e un campionat cel puțin discutabil, mult sub valoarea lui Celtic și Rangers)
4) Fotbalul intern, cel în care joacă mulți dintre titularii de la U21, e într-un regres continuu în ultimii ani;
5) Ne-am dat seama că entuziasmul din 2019 nu poate suplini experiența la nivel înalt, iar trecerea între tineret și seniorat e, de cele mai multe ori, dură.
Doar că, să fim serioși, e un turneu final care ajută măcar moral.
1) Dacă se mai domolesc restricțiile, cel puțin faza finală se va disputa în vară. E un turneu atipic, grupele se vor juca în martie, meciurile eliminatorii în mai-iunie. Se ține în Ungaria și Slovenia, ceea ce înseamnă că fanii români ar putea să participe și să se bucure de ceea ce avem prea puțin parte în ultima vreme, indiferent că vorbim de seniori, U21 sau juniori.
2) Miză. Ne lipsesc meciurile cu miză. Abia mai calificăm o echipă în grupele cupelor europene, pe jucătorii din Europa sau Champions League îi numărăm pe degete.
3) O constanță. Totuși, nu ne-am calificat niciodată de două ori la rând la un turneu U21. Măcar și de-asta.
4) Nucleu. Mulți dintre băieți joacă împreună de ceva vreme, unii au rămas de la Euro trecut (Pașcanu, Vlad, Boboc, Hagi, Ghiță, Man, Coman, ultimii 3 absenți azi). Experiența îi poate ajuta și pe viitor, pentru că sunt fotbaliști care să se piardă pe drum. Da, pot avea puncte joase în carieră, însă sunt băieți care, la nivelul actual al fotbalului nostru, se pot oricând redresa și să reintre în vederile echipei naționale mari.
5) Surprize. Mai sunt destule luni până la Euro. Fotbaliști precum Drăgușin, pe care i-am văzut mai puțin, pot fi împinși. Să încercăm, măcar la buza prăpastiei, să nu mai considerăm un băiat de 18-19 ani necopt. Să forțăm acolo unde avem lipsuri la seniori. Și poate avem șansă.
În rest, dacă nu sperăm și nu ne bucură această calificare, fotbalul nostru va fi ca ultimele 10 minute ale meciului, când producătorii PRO TV au ales să dea reluări ca să nu se vadă cum plimbăm mingea în așteptarea fluierului final.
Degeaba.
{{text}}