Dorinel Munteanu, liderul selecțiilor la echipa națională de fotbal a României, 134 de prezențe și 16 goluri, proaspăt intrat în politica românească, a acceptat invitația de a participa la o ediție specială a emisiunii „Prietenii lui Ovidiu”.
"Neamțul" a tras un semnal de alarmă și transmite un mesaj dur fotbaliștilor români care vor să facă performanță peste hotare.
- Dorinele, ai stat atâția ani în Germania. Ce ai învățat acolo?
- Modul de a gândi, de a respecta lucrurile, de a le pune în practică. În Germania am învățat foarte mult cât am fost jucător. Mi-a plăcut să învăț, să muncesc foarte mult, am fost disciplinat. Așa am rezistat să joc nouă ani și jumătate într-un campionat tare. Am disputat câte 31 de meciuri din 34 în fiecare sezon! Când am plecat eu în Germania era voie cu doar trei străini în lot! Asta m-a ajutat mult și pentru echipa națională.
- Probleme cu banii aveai?
- Salariul e un lucru sfânt, nu există o zi de întârziere. Nu i-am luat înainte, dar nu au existat întârzieri. Jucătorul era privit ca un bun al clubului, nu-și băteau joc de jucători. Își respecta mereu jucătorii.
- Dar zi-mi de ce, acum, jucătorii români nu prea mai au succes pe afară?
- Jucătorii de azi sunt mai puturoși când dau de greu. După '90, când am avut șansa să plecăm în străinătate, noi am pus umărul la dezvoltarea fotbalului românesc. Niciunul nu s-a făcut de râs! Dacă eu și Lupescu jucam în Germania, în Spania erau Hagi, Craioveanu, în Anglia era Gică Popescu, în Italia, Dan Petrescu, noi am pus umărul la această imagine. Acea imagine a ridicat România ca națională, a făcut să fie respectată în Occident, în Europa, peste tot.
- Dar nu ți-a fost greu, Dorinele? Erai printre străini.
- Nu! Eu de mic copil mi-am dorit să ajung în străinătate. Am făcut pasul prin Belgia pentru că n-am avut șansa să ajung direct. În primul an am fost cel mai bun străin al clubului, în al doilea an am fost în America, unde cota mi-a crescut, iar în 1995 am făcut pasul în Germania, ceea ce a însemnat un vis împlinit. Nu mi-a fost greu, am respectat legile țării și ale clubului.
- Alții...
- Nea Ovidiu, după mine a fost Ioniță în Germania, nu-l dau exemplu negativ, dar s-a dus cu altă mentalitate de român. Nu s-a acomodat și după 6 luni a plecat, chiar dacă transferul a fost de două ori mai scump decât al meu. Cine vrea să înțeleagă a înțeles: ca să răzbați în campionate puternice, trebuie să fii umil față de club. Adică să faci ce-ți cere clubul, sută la sută, fără compromisuri.
- La tine a fost mai multă muncă decât talent?
- Da! De talent putem să vorbim la Hagi, Ilie Dumitrescu, Răducioiu. Eu am fost un jucător de muncă, mi-a plăcut să alerg, să fiu implicat în joc și în echipă. Eu i-am depășit pe Hagi și pe Popescu ca selecții la națională doar prin modul meu de a mă pregăti pentru echipa națională. Nu spun că restul n-au fost pregătiți, dar eu până la 33 de ani n-am avut nicio accidentare.
- Și ai debutat și târziu.
- La 23 de ani, relativ târziu, dar am jucat până la 37. Până la 40 am jucat fotbal, dar m-a ajutat mult modul în care m-am pregătit și tot ce-am făcut. După meci, alergam la refacere câte 15-20 de kilometri.
- Ce le lipsește tinerilor de azi?
- Generația asta nouă trebuie să investească mai mult în ea. Să aibă plăcerea de a juca fotbal, care vine din interior. Plăcerea nu e să joci numai cu stadioane pline, trebuie să vină din interiorul tău. Când dai sută la sută, câștigi și ai plăcerea de a juca fotbal.
{{text}}