Șomuz Fălticeni are cei mai mulți stranieri din „C”: 4 camerunezi, un columbian și un ivorian. Veniți din medii modeste, băieții își povestesc aventura trăită la mii de kilometri distanță de casă: de la șocul întâlnirii cu prima zăpadă până la episoade de rasism trăite pe arenele colorate ale fotbalului mic din România.
Pe stadioanele Ligii a 3-a, exotismul face parte din peisaj. Terenuri gen câmp de cartofi, fotbaliști "pensionari" rătăciți prin cotloanele țării, arbitraje bulevardiere, oase rupte la micul dejun sau la cină, echipe pe post de jucării pentru mici baroni locali, denumiri simpatice de cluburi, toate se regăsesc în eșalonul care cuprinde 100 de formații în actualul sezon.
Dar Șomuz Fălticeni, continuatoarea istorică a Forestei, cu o pitorească prezență în "A" la sfârșitul anilor '90, a adus ceva în plus: cea mai bogată colonie de stranieri din L3. În orașul lui Lovinescu și Birlic, patru camerunezi, importați de la formația FC Matelots, un columbian și un ivorian s-au încumetat să-și caute norocul la mii de kilometri depărtare de casă într-o aventură sportivă clasa-ntâi. Unii au deja o vechime de aproape un an și jumătate în Moldova, alții au sosit la începutul actualului sezon.
25.000 de locuitoriare orașul Fălticeni, de unde au provenit numeroși sportivi, precum Maria Olaru (gimnastică), Maftei, Schumacher (fotbal), Ionuț Atodiresei (kickbox)
„Pot evolua oricând în prima divizie”
Franck, din nou Franck, Christ, Willfried, Camillo și Jean au devenit deja un magnet pe străzile din urbea moldavă, sunt mici vedete care ar atrage lumea la stadion doar făcând cu ochiul, dacă pandemia n-ar fi lovit și drăguțul Fălticeni, închizând porțile pentru publicul care se închină la memoria lui nea Jami. Constantin Jamaischi, fiu al locului, s-a stins în vară la vârsta de 75 de ani, dar legendarul rapidist, om de bază al Giuleștiului la titlul din '67, e un personaj nemuritor pe malurile Șomuzului. De altfel, actualul stadion îi poartă numele.
„Christ Afalna și Wilfried pot evolua oricând în prima divizie. Au avut creșterea cea mai însemnată, au potențial și mai mare, dar ar trebui să urce la alt eșalon, fiindcă nivelul în Liga a 3-a e scăzut”, spune antrenorul Daniel Stoica despre doi dintre elevii săi. Pe toți îi caracterizează în câteva cuvinte: „Băieți liniștiți, educați, foarte buni fizic, trebuie să lucrezi mult tactic cu ei. S-au adaptat repede, deși diferențele culturale sunt majore”.
5e locul pe care-l ocupă Șomuz în Seria C1 după primele 10 etape, acumulând 17 puncte, la 5 lungimi distanță de primele trei locuri, Miroslava, Suceava și Rădăuți, toate câte 22 puncte
„N-am găsit paradisul în România”
Fiecare are propria poveste, împănată cu suferințe, speranțe și visuri. Cel mai încercat a fost Wilfried, pentru care Dani Alves și conaționalul Colins Fai, ex-dinamovistul, sunt modelele sportive: „Tata și bunicul au jucat și ei fotbal, dar n-au avut șansa de a progresa. Provin dintr-o familie foarte săracă, erau zile în care nu aveam ce mânca. Viața nu mi-a oferit ciocolată, iar fotbalul, pe care-l iubesc, a însemnat singura șansă de a depăși greutățile. Financiar, nu am descoperit paradisul nici în România, însă experiența de acum ar putea fi o trambulină către prima divizie. Asta sper! CFR Cluj mi se pare o echipă formidabilă”.
Christ Afalna a trecut prin situații similare: „Am avut o copilărie dificilă, alături de trei surori și un frate. Dar tata s-a străduit mereu să ne asigure ce avem nevoie pentru a nu suferi”. La Fălticeni a luptat inclusiv cu prima iarnă din viața sa: „N-o să uit niciodată acele zile. Afară erau minus 4-5 grade și, pur și simplu, nu-mi mai simțeam mâinile și picioarele de frig". Se declară un fan al Craiovei în L1, iar țintele sale sunt curajoase: "Aș vrea să ajung să evoluez în Franța, Belgia sau Anglia”.
„Terenurile și mentalitatea lasă de dorit”
La 19 ani, Franck Toukam e și el la prima aventură europeană: „Nu mi-a fost greu să mă adaptez. Am găsit persoane bune în jurul meu. Terenurile și mentalitatea de Liga a 3-a lasă însă de dorit. Cultura e total diferită pentru noi, dar m-am integrat repede și mă gândesc numai la fotbal”.
E fan Rigobert Song, fostul fundaș al lui Liverpool și Galatasaray: „Îl admir pentru tenaticitatea și longevitatea sa”. Iar pe lista idolilor urmează Sergio Ramos: „Jucător cu o personalitate remarcabilă. Mă regăsesc în multe dintre caracteristicile lui”. Îl evocă pe legendarul Roger Milla aproape cu evlavie: „Nu l-am prins jucând, face parte din epoca părinților mei, dar am citit multe despre el. Un golgeter incredibil, o pagină de aur din istoria fotbalului african. Știu că a însemnat un coșmar pentru România la Mondialul din 1990”.
„Omorau oameni din cauza sărăciei”
Dintr-un alt colț de lume a venit columbianul Camilo Zapata. E originar dintr-un sat apropiat de Cali, orașul cartelurilor de droguri: "Din fericire, am fost un copil privilegiat, pentru că tata era plecat în Europa, trimitea bani acasă și ne-am bucurat cam tot ce ne trebuia în familie pentru o viață decentă. Am avut însă amici care, din cauza sărăciei, au căzut în patima violenței, umblau cu arme, omorau oameni". Bunica din partea mamei și o soră locuiesc la Madrid, tatăl are cetățenie spaniolă, pe care a preluat-o și Camilo. Atacantul s-a familiarizat în Anglia cu "Bătrânul Continent", după care a apărut propunerea de la Fălticeni.
"M-am confruntat cu ceva dificultăți la început, ca la orice experiență într-o țară nouă. Acum sunt OK. Am fost impresionat de cele două victorii pe care le-am repurtat în campionat și în Cupă împotriva celei mai importante formații din județ, Foresta Suceava. Au fost rezultate care mi-au arătat că putem să facem împreună lucruri frumoase la Șomuz", mai spune sud-americanul.
150.000 de euroe bugetul stagional al clubului din Fălticeni, iar peste 90 la sută din bani vin de la Primărie
„România nu e o țară rasistă, există episoade rasiste”
Dincolo de poveștile lor și aventura vieții derulată pe coclaurile din Divizia C există un numitor comun, pe care stranierii nu s-au sfiit să-l recunoască: episoadele rasiste. „M-am simțit victimă în câteva cazuri în care am fost jignit cu sunete primitive. Am auzit cuvinte care m-au durut, deși am încercat să nu le bag în seamă. Nu e un război. Sunt un băiat calm, nu deranjez pe nimeni, respect colegii, adversarii, publicul, iar cel mai important lucru e ca, la finalul unui joc, să strângi mâna rivalului de pe gazon. Psihologic, m-au deranjat la început aceste secvențe, însă coach m-a ajutat mult, am discutat și am trecut peste aceste încercări” e mărturia lui Willfried Djindja.
„România nu e o țară rasistă, dar există persoane care apelează la rasism. E vorba de mentalitatea fiecăruia”, punctează și Toukam. Aceeași opinie o împărtășește ivorianul Bady: „Am întâlnit aici persoane pentru care contează culoarea pielii. Nu reacționez însă, îmi păstrez echilibrul și-mi spun că sunt oameni care n-au ieșit din spațiul limitat al unei tribune de stadion. N-au cunoscut lumea și nu înțeleg ce înseamnă conviețuirea în comun în ziua de azi”.
„Replici fără sens chiar dinspre antrenori”
Antrenorul Daniel Stoica evocă și el episoade triste pe același subiect. „Când am jucat la Rădăuți, au fost în tribune vreo 70 de persoane. Din acel grup am auzit replici care nu-și aveau rostul”, spune "principalul" de la Șomuz.
Continuă: „Și pe alte terenuri din țară am întâlnit scandări rasiste la adresa jucătorilor noștri, chiar din partea unor tehnicieni, din păcate. Acești băieți n-au însă nicio vină. Sunt copii educați, care, spre surprinderea mea, reușesc să treacă destul de ușor peste astfel de lucruri. Probabil se așteptau să se confrunte cu ele. Le-am explicat că și eu am fost emigrant și știu ce înseamnă să stai departe de familie. Am locuit 15 ani în Italia, unde am fost primit mult mai bine decât s-a întâmplat cu ei aici. Încă mai am momente de nostalgie după perioada petrecută peste hotare și acum regret că m-am întors”.
„Dumnezeule! Ce caut eu aici?”
Ivorianul Frederic Bady a avut un traseu mai lung în România înainte să fie recrutat de Șomuz Fălticeni. A jucat pentru Dacia Brăila și pentru Astra Giurgiu 2, după care a cotit-o spre nordul Moldovei. „Când eram în Cote d’Ivoire, au apărut oferte externe, între care una de la Academia lui Le Havre. N-am putut obține însă viză pentru Franța, nici acum nu cunosc motivul. După aceea a venit șansa din România, fiindcă visul meu era să ajung în Europa. Iar aici poate fi pentru mine o rampă de lansare”, spune mijlocașul care are două modele, Drogba și Mahrez. Prima reacție când a ajuns la Fălticeni a fost de uimire: „Știam Bucureștiul, iar când am sosit în orașul noii mele echipe începusem să mă întreb: «Dumnezeule! Unde am ajuns? Ce caut eu aici?». Dar am realizat apoi repede că am nimerit într-o localitate drăguță, cu oameni primitori”.
Pe mâna cumătrului soților Reghecampf
Cei șase stranieri au fost aduși la Fălticeni de impresarii Marin Mitran și Adrian Câmpeanu. Primul e partenerul, prietenul și cumătrul soților Reghecampf, care i-au botezat fiica. El a mai lucrat în calitate de conducător de club în Republica Moldova, la Chișinău și la Orhei, iar în România numele lui a figurat în ultimii ani ca oficial sau în diferite negocieri cu FC Săcele, Arieșul Turda, Ceahlăul Piatra Neamț sau Foresta. De asemenea, Mitran a apărut în conexiuni cu personaje implicate în mafia pariurilor, cu precădere cetățeni italieni.
La tinerii români dispare cultura sportului. Iar la nivel de copii și juniori e jale în România. Și din această cauză am ales în această perioadă să ne bazăm pe un contingent de jucători din Africa. E drept că s-a pus problema promovării în actualul sezon, dar i-am transmis primarului că ar trebui să ne gândim întâi la infrastructură și apoi la liga secundă
Daniel Stoica, antrenor Șomuz
Dumnezeu a ales pentru mine să vin la Fălticeni! Nu-mi imaginam că va sosi ziua în care voi avea șansa de a evolua în Europa, să arăt ce pot și să progresez în carieră
Wilfried Djindja
Idolii mei sunt Modrici și Pirlo. Dacă aș avea ocazia să-i întâlnesc i-aș felicita pentru carierele lor fantastice și le-aș cere un sfat care s-ar potrivi pentru mine. La nivel de echipe sunt fan Real Madrid, fiindcă e clubul care te face mereu să visezi
Christ Afalna
Obiectivul e ocuparea unuia din primele două locuri. Suntem mulțumiți până acum de străini, care au adus un plus de răutate la echipă și au arătat ce înseamnă dorința de afirmare, fiindcă vin din medii sărace, iar România e pentru ei o șansă a carierei. S-au adaptat și au adus o concurență specială în lot. Nu știu care e înțelegerea financiară între impresari și jucători, dar la Șomuz încasează ceva mai mult decât salariul minim pe economie, beneficiază de casă, masă, hrană, asistență medicală. Locuiesc toți la un hotel. Convenția e să stea doi ani, după care să tragem linie
Iulian Darabă, director sportiv Șomuz
Cine sunt stranierii de la Fălticeni
| Jucător (Vârstă) | Post | Țară |
| Franck Toukam (19 ani) | stoper | Camerun |
| Franck Tchassem (20 ani) | atacant | Camerun |
| Christ Afalna (21 ani) | mijlocaș defensiv | Camerun |
| Willfried Djindja (22 ani) | fundaș dreapta | Camerun |
| Camilo Zapata (21 ani) | atacant | Columbia |
| Jean Frederic Bady (23 ani) | mijlocaș stânga | Cote d’Ivoire |
{{text}}