„Centralul” Ovidiu Hațegan, 40 de ani, cu peste o sută de meciuri la cel mai înalt nivel, este unul dintre protagoniștii celui de-al doilea episod al serialului realizat de UEFA, care se încheie cu cel mai trist moment al vieții lui. Ziua în care a dus meciul Germania - Olanda până la capăt, deși aflase la pauză că i-a murit mama.
„Man in the middle”, omul de la centru, serial realizat de UEFA despre arbitrii europeni, îi privește pe Hațegan și dintr-o altă perspectivă, mai caldă, cu poveștile lor neștiute, cu întâmplările frumoase și cu dramele lor, pe lângă analiza carierei, a pregătirii și a clipelor electrizante din timpul meciurilor de vârf, din cele mai importante competiții continentale.
Printre eroii celui de-al doilea episod este și Ovidiu Hațegan, "centralul" în vârstă de 40 de ani, din 2008 arbitru FIFA, cu peste 100 de partide la cel mai înalt nivel. Filmul său începe acasă, la Arad, acolo unde s-a născut, a descoperit arbitrajul și medicina, marile lui pasiuni. Camerele îl urmează pe terenul unde se antrenează zilnic, în familie, cu soția și băiețelul la cofetărie, dar și la Laboratorul de Medicină Legală, unde glumește, arătându-i cartonașul roșu unui ecorșeu, acel manechin ce reprezintă corpul uman fără piele, ajutând sculptorii și pictorii la studiul anatomic al musculaturii.
Ovidiu Hațegan în documentar: „Mama mi-a transmis forța de a merge mai departe”
Povestea se încheie trist, o tragedie legată printr-un fir nevăzut tot de arbitraj într-o zi sumbră de toamnă târzie, pe 19 noiembrie 2018. Era la Gelsenkirchen, conducând Germania - Olanda (2-2), în Liga Națiunilor, când a fost anunțat la pauză că mama lui s-a stins. Și totuși, a dus partida până la capăt. Iar la final, emoționat, tulburat, a început să plângă, fiind consolat de căpitanul batavilor. Acea imagine, cu Van Dijk îmbrățișându-l pe Hațegan, a fost preluată de ziarele și televiziunile din lumea întreagă.
„A fost cel mai dificil moment al vieții mele, chiar dacă știam că avea să se întâmple”, spune Ovidiu. Derulează filmul înapoi.
„Când am plecat la meci, doctorii mi-au zis: «Mergi liniștit, situația e stabilă și te vei întoarce în două zile, nu va fi nicio problemă». La pauză, când am văzut că aveam două apeluri pierdute, am realizat că e ceva rău. Puteam să mă opresc atunci. M-am gândit puțin, mi-am amintit toate clipele frumoase și am decis să fluier repriza a doua pentru mama, pentru că era foarte mândră de mine. Eu sunt puternic mental, însă am trăit un roller-coaster al emoțiilor în acea repriză. Nici nu știu de unde am găsit tăria să continui. La sfârșit, căpitanul Olandei a fost singurul care și-a dat seama că plâng, mi-a vorbit, mi-a ușurat durerea... Acum nu cred că aș fi făcut-o, dar atunci nu mă gândeam decât la ea. Probabil, ea mi-a transmis forța de a merge mai departe”
- Ovidiu Hațegan
Primul contact cu fluierul: „Wow!”
Filmul lui Hațegan are și partea luminoasă, pozitivă. Începutul vieții, al carierei, cu primele amintiri legate de fotbal.
„M-am născut aici, la Arad, și mi-am petrecut copilăria la 60 de kilometri distanță, cu bunicii, pentru că părinții munceau. La șapte ani m-am mutat în oraș. Jucam deja fotbal de la trei ani, atunci am primit prima minge de piele, una adevărată. Pe partea cealaltă a străzii pe care locuiam era terenul. Am fost norocos, pentru că îl vedeam în fiecare zi când ieșeam din casă. Și m-am îndrăgostit instantaneu”.
35 de meciuria arbitrat Ovidiu Hațegan în Liga Campionilor, 5 în preliminarii (144 de cartonașe galbene, 8 roșii, 9 penalty-uri)
Cum a descoperit arbitrajul? „La 14-15 ani, un coleg al cărui tată era arbitru a insistat:
- Haide să facem cursul de arbitri!
- De ce? Nu vreau să fiu arbitru, nu-mi place să fiu arbitru.
M-a convins și am urmat cursul, a durat aproape cinci luni. Din prima clipă în care am ținut un fluier în mână și am fluierat, chiar mi-a plăcut. Am spus: «Wow! E foarte tare!». Era un fel diferit de a vedea fotbalul, dar m-a atras”.
Cum a ales Hațegan să fie arbitru, nu doctor: „A fost un șoc pentru toți”
Apoi, s-a înfiripat cealaltă pasiune. „În clasa a XI-a, am început să mă pregătesc pentru Facultatea de Medicină, iar în 2010 mi-am luat masterul în anatomie. Însă medicina cere mult timp. Trebuie să te dedici în fiecare clipă meseriei, pasiunii. Și mai ales pacienților. Era foarte greu să fiu doctor într-un spital și, în paralel, să devin un arbitru bun, important”. A urmat marea hotărâre. Alegerea. „În 2005-2006, am fost promovat în prima ligă. Am luat o decizie deloc simplă. Am ales să fiu arbitru în loc să fiu doctor. A fost un șoc pentru toți, dar am crezut în mine, în visul meu. Eram sigur că voi ajunge în vârf, nu doar în România, ci și în Europa”.
Secretul unei decizii: cunoașterea jucătorilor
A redat o partidă importantă, Borussia - Barcelona (0-0), pe 17 septembrie 2019, chiar în prima etapă a grupelor Champions League. „Nu mai fusesem la Dortmund. Borussia are o galerie fantastică în spate, echipa este realmente împinsă de fani, într-o atmosferă extraordinară".
A descris exact faza esențială a meciului, penalty-ul din minutul 55, pe care nu l-a ratat. A explicat cum a gândit întreaga acțiune, pornind de la cunoașterea jucătorilor. Totul a plecat de la englezul Jadon Sancho, uriașul talent al lui BVB. „Dortmund are o aripă dreapta foarte bună, care le creează mereu probleme adversarilor în duelurile unu la unu. Când el a intrat în posesia mingii, mi-am schimbat poziția, am întrerupt sprintul în diagonală și m-am dus spre partea din dreapta careului. Simțeam că se va întâmpla ceva”.
2este numărul jocurilor conduse la Euro 2016 (Polonia - Irlanda de Nord 1-0 și Italia - Irlanda 0-1; 9 "galbene")
„Ovi, sunt eu, Szymon. Sută la sută penalty”
Semedo l-a faultat pe Sancho și Hațegan a dictat 11 metri automat. Jucătorii Barcelonei l-au înconjurat, cerându-i verificarea VAR. Le-a zis:
„Calm, băieți! Luați-o ușor! Vom verifica, stați fără grijă!". Catalanii nu plecaseră, dar asistentul video, polonezul Marciniak, îi transmitea deja în cască:
- Ovi, Ovi, sunt eu, Szymon. Sută la sută penalty. L-a călcat!
Hațegan și-a amintit: „Mă aflam într-o poziție perfectă. Am văzut când l-a călcat, fault clar. Am fluierat penalty fără ezitare”. Reus a ratat acea lovitură de pedeapsă. 0-0, scor după 90 de minute. „La sfârșit, știi dacă ai făcut un meci bun sau nu. În vestiar, eram întreaga echipă, și cei de la VAR. Fericiți”.
I-a unit pe toți, într-o grămadă a bucuriei. El, Octavian Șovre, Sebastian Gheorghe, asistenții săi nelipsiți, Marciniak și toți ceilalți. Așa se manifestă arbitrii după un joc reușit. „Bravo, băieți!”.
Iubesc arbitrajul. Pentru mine, fiecare meci e la fel. Fascinant, oferindu-mi emoție, o emoție profundă, pozitivă
De-abia când văd reluarea partidelor, în zilele ce urmează, aud scandările galeriilor. Pentru că pe teren sunt concentrat la maximum. Sunt acolo, în lumea mea.
Îmi voi aminti întotdeauna imnul Ligii Campionilor. Ultima cuvânt e chiar «champions». Acel cuvânt descrie cel mai bine această competiție.
Ovidiu Hațegan, în filmul UEFA
4confruntări a arbitrat în Divizia A a Ligii Națiunilor (15 cartonașe galbene, un penalty)
2este cifra meciurilor lui Hațegan la Mondialul Cluburilor, în 2019 (Monterrey - Al-Sadd 3-2 și Monterrey - Al-Hilal 2-2, 4-3 la penalty-uri; 9 "galbene")
4 meciuri consecutive în grupele Ligii. 25.000 de euro!
În această toamnă, surprinzător, în plină pandemie de coronavirus, Ovidiu Hațegan a arbitrat și mai multe meciuri de Champions League. Practic, nu a lipsit de la niciuna dintre cele patru etape din grupele Ligii. Pe 20 octombrie, în prima rundă, a fost delegat la Dinamo Kiev - Juventus 0-2 (seria G). O săptămână mai târziu, pe 27 octombrie, l-a înlocuit pe italianul Marco Guida, bolnav de coronavirus, și a mai bifat o partidă: Atlético - Salzburg 3-2 (A).
Pe 3 noiembrie, era iar rândul lui, în mod normal. A condus Atalanta - Liverpool 0-5 (D). Iar aseară a avut încă o întâlnire, a patra la rând într-o lună: Man. United - Bașakșehir (H). Istvan Kovacs era inițial la centru, dar acesta a ieșit și el pozitiv la testul pentru COVID-19. În total, Hațegan a strâns bonusuri în valoare de 25.000 de euro numai la aceste patru deplasări.
{{text}}