Horia Tecău, jucătorul de tenis de 35 de ani din Constanța a fost invitatul special al emisiunii "Prietenii lui Ovidiu". Câștigător al turneului de la Wimbledon (2015) și US Open (2017) alături de Jean-Julien Rojer, Tecău şi-a dezvăluit toate secretele carierei.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de Youtube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Horia, bine ai venit! Cam rar te prinde lumea pe la București.
- Mulțumesc de invitație. Aveți dreptate. Sunt plecat cam cinci-șase luni din România.
- În câte țări ai fost până acum?
- Am început să le număr, dar m-am plictisit și am renunțat. În ultimii ani se cam repetă țările, pentru că merg la aceleași turnee. Înainte, când eram mai tânăr, mergeam prin mai multe țări.
- Ai jucat și acum, în plină pandemie.
- Da... A fost cu totul diferit. Ajungeam la turnee, eram testați. Ne băgau în camera de hotel și așteptam rezultatul testului. Dura între zece ore și o zi. După ce primeam rezultatul negativ, abia atunci aveam voie să mergem la antrenamente. Aveam voie să călătorim doar între hotel și teren. Era totul foarte strict.
"Nu ne lăsau să ieșim nici până în parcarea hotelului"
- Dacă voiai să bei o cafea?
- Nu puteai să evadezi absolut deloc din hotel, era plin de ofițeri de pază.Nu aveam voie să ieșim deloc, nici măcar în parcarea hotelului, care era considerat spațiu public. Noi stăteam doar în bula hotelului. Așa a fost peste tot.
- Deci flexibilitate, zero!
- Da și fiecare țară decidea pentru ea cum testează. În State ne testau la două-trei zile, în Germania la patru zile. În America, era băgat automat în carantină fiecare jucător sau staff pozitiv, chiar și cu cei negativi, cu care lucra. În Germania puteai să ieși din carantină dacă ieșeai negativ, după ce-ai ieșit pozitiv. Chiar puteai să joci.
- Și stăteai în aceeași cameră cu partenerul de la dublu?
- Fiecare era testat și fiecare stătea în camera lui. Ne întâlneam la masă și la antrenamente, doar echipa noastră. Oficialii încercau să ne facă să stăm distanțați chiar și pe teren, ceea ce era absurd. Aveam o interdicție să stăm unul lângă celălalt pe bancă. Stăteam separat, la distanță, și nu aveam voie deloc să ne atingem, să avem contact fizic direct. Primeai avertisment dacă încălcai regulile, se putea ajungea și la amendă!
"A fost ciudat să revenim, cu unele condiții foarte stricte"
- Și până la turnee, în lunile de vară ce-ai făcut?
- N-am avut niciodată o perioada așa de lungă fără antrenamente sau turnee. Am fost deconectați de partea sportivă. Șocul de la început s-a transformat într-o pauză pentru toată lumea. Am luat-o ca pe o perioadă de odihnă și de vindecare fizică. Am stat, în sfârșit, acasă. Mi-era dor de familie, de prieteni, de locurile din jur.
- Diferențele bănuiesc că sunt foarte mari la turnee.
- A fost ciudat să revenim, cu unele condiții foarte stricte. De a avea multă grijă, să nu ieșim afară, să nu contractăm virusul și să nu facem un focar în interior. Experiența sportivă a fost mai lipsită de energia publicului, de energia locurilor în care călătorim. Stăteam doar pe terenul de tenis și în camera de hotel.
{{text}}