Ați auzit, sper, de principiul vaselor comunicante. Nu, n-o să încerc acum să pătrund pe tărâmul fizicii, cine nu știe despre ce e vorba se poate lămuri foarte simplu, în fond Google are răspuns pentru toate. Dar nu vi se pare că acest paradox al hidrostaticii se aplică perfect cu ceea ce se întâmplă, zi după zi, la Real Madrid și FC Barcelona?
Ambele își extrag seva fericirii din nefericirea celeilalte. Madridul "galactic" s-a născut din iritarea față de "Dream Team"-ul lui Cruyff, Barcelona lui Ronaldinho a apărut din invidie față de Realul lui Florentino. Madridul lui Zidane, Cristiano, Kroos și Modrici a venit ca o consecință a frustrărilor față de Barcelona lui Guardiola, Messi, Xavi și Iniesta.
Iar în week-end-ul acesta, am mai bifat un episod. Ceva îmi spune că nu va fi ultimul. Barcelona era pe cai mari după 3 succese consecutive, fără gol primit. Madridul era pe cai mici, urmare a două eșecuri la rând. La Barcelona se vorbea din nou de titlu, la Madrid se punea iar problema demiterii lui Zidane. Fotbalul totuși nu e fizică.
Ceea ce s-a întâmplat știți, bănuiesc. Zidane s-a salvat, încă o dată. Madridul a îmbrăcat haina echipei ce vizează doar rezultatul, nu și jocul, plecând de la Sevilla cu 37 la sută posesie, 3 șuturi, 3 cornere, dar și 3 puncte care-i asigură lui Zizou, ca la jocurile pe calculator, încă o viață în perspectiva unei săptămâni de foc. E un deja vu izbitor pe care-l regăsim în prestațiile acestei echipe, care atunci când izbutește să se concentreze poate scoate un rezultat vesel și la capătul unui meci trist, încât mi-e greu să fac alte comentarii fără teama de a deveni redundant. Lunea viitoare, după Monchengladbach și Atletico, vom ști poate mai multe.
Pasul „gigantic” al Barcelonei. Înapoi
Apropo de redundant. Și de jocurile pe calculator. "Koeman aduce cu un adolescent ce se joacă pe calculator atunci când aruncă în teren toți atacanții dacă are nevoie să egaleze". Asta scriam aici după eșecul Barcelonei pe terenul lui Atletico. Vi se pare că s-a schimbat ceva? Mie nu. Sau, ba da, s-a schimbat diferența de puncte față de liderul Atletico. Sunt acum 12, astfel încât catalanii se văd puși într-o situație bizară, trebuie să țină cu Real Madrid sâmbăta viitoare, dacă mai vor să aibă ceva speranțe. Deși, dacă e să ne luăm după Koeman, tocmai s-a făcut "un pas gigantic" (sunt cuvintele lui) în lupta pentru titlu. Înapoi însă.
Cât despre Messi? Aș deveni din nou redundant. Totuși, 29 de mingi pierdute!! "Economic vorbind, era mai bine să-l vindem pe Messi astă-vară", a spus, săptămâna trecută, interimarul din fruntea clubului catalan. Tusquets îl cheamă. După care pesemne că și-a angajat vreo doi-trei bodyguarzi ca să poate merge în siguranță la supermarket. În spatele acestei afirmații, a rostogolit și câteva adevăruri ce par a fi de undeva de prin București, zona Ștefan cel Mare, nu de lângă Mediterană. Anume că sunt mari dificultăți în a găsi banii de salarii pentru luna ianuarie și că s-au descoperit fisuri grave în structura de rezistență de la "Camp Nou". Fix așa a jucat Barcelona la Cadiz, ca o echipă cu mari fisuri, cu jucători gândindu-se la salarii. Iar Messi parcă a vrut să-i ofere omului argumente suplimentare.
P.S.1 Între timp, în Bundesliga, am avut un splendid Bayern-Leipzig. Nu credeți că o explicație a succeselor europene ale lui Bayern poate veni, spre deosebire de alți ani, și din calitatea adversarilor din campionat?
P.S.2 Sincer, nu pricep ce are Antonio Conte cu Christian Eriksen! Ca un antrenor să nu aibă "feeling" cu un jucător, am mai văzut. Dar de ce să-l umilească introducându-l doar pentru câteva secunde pe teren? Ar trebui să-i spună cineva lui Conte cum vine treaba cu karma!
{{text}}