Ilie Balaci a fost liderul Craiovei Maxima, însă decarul echipei de vis din Bănie a fost Costică Donose. Ilie Balaci a fost "Minunea", dar porecla de "Pele" a primit-o Costică Donose. Unul dintre cei mai "underrated" fotbaliști români împlinește azi 68 de ani, prilej să rememoreze cele mai importante borne ale carierei sale.
COSTICĂ DONOSE: „M-AM TREZIT CU TANCUL LA GEAM!"
- Bună seara, domnule Donose! Ce faceți, ați început petrecerea?
- Aaaa, nuuu. De la o vârstă nu mai "intră" cum "intra" odată. Mă păstrez pentru ziua de 22.
- Apropo de un 22 care a rămas în istorie, ce făceați pe 22 decembrie '89?
- A fost cea mai specială zi a mea. Împlineam 37 de ani, mă lăsasem de jucat și antrenam la Balș. Îmi făcusem planuri mari, vorbisem cu o mulțime de oameni să vină la mine la șpriț, însă n-a mai fost cazul.
- Păi?
- Păi, m-am trezit cu țeava unei tanchete la geamul meu. La propriu! Pe atunci, locuiam în centrul Craiovei, la parterul unui bloc. Afară, agitație, gălăgie, baricade... Am dat să mă duc la niște prieteni în alt cartier al orașului și m-au luat imediat pe sus. Să mă legitimeze, să mă controleze dacă am arme, toată nebunia pe care o știți!
„PE VREMURI, TOATE ERAU DE POMINĂ"
- Nu v-au recunoscut?
- În momentele alea, nu mai cunoștea nimeni pe nimeni, haos total!
- V-ați mai organizat ziua?
- Nuuu, mi-a fost și un pic teamă. Tuturor ne-a fost. Am stat doar cu familia.
319 meciuriși 27 goluri e palmaresul lui "Pele" în Divizia A, unde a evoluat în tricoul formațiilor U Craiova ('70-'72, '75-'84), Chimia Rm. Vâlcea ('72-'75) și FC Olt ('84-'86)
- O altă aniversare de pomină?
- Când eram tineri, toate erau. De ce să mint?, ne-a plăcut și să jucăm, și să trăim.
RUPTURĂ ÎN MINUTUL 1
- Apropo de carieră, care e cel mai frumos moment?
- Paradoxal, cel mai frumos e și cel mai urât: duelul cu Benfica din '83. Frumos pentru că a fost într-o semifinală de cupă europeană, prag neatins până atunci de români, dar și urât întrucât la retur m-am accidentat încă din primul minut, la prima minge atinsă!
- Cum a fost posibil?
- Am jucat în sezonul ăla ca un stahanovist! Bine, nici lotul nu era ca acum, eram toți vreo 14-15. Partide multe, dificile. cu adversari unul și unul... M-am rupt atât de tare atunci că am stat pe bară aproape 6 luni!
- Un alt regret al carierei?
- Că nu mi-a cântat și mie imnul la un meci al naționalei!
DONOSE, LA 68 DE ANI: „AM RĂMAS CU CONVOCĂRILE"
- Chiar, cum a fost posibil ca decarul Universității, un om cu peste un deceniu la nivel excelent, să nu aibă nici măcar o selecție?
- Ce să mai zic...? Nu vreau să mai dezgrop morții, cum se zice.
- Totuși...
- În cea mai bună perioadă a mea, începutul anilor 80, selecționer a fost Mircea Lucescu. Iar el venea mereu cu hunedorenii lui... Nu-l acuz, nu-s nebun să spun că un Andone, un Klein sau un Gabor erau slabi, dar m-a durut să văd că eram convocat și mereu uitat pe bancă.
- De câte ori v-a chemat, fără să vă folosească?
- De vreo 4-5 ori, nu mai știu exact. Cel mai mult am sperat înainte de partida cu Italia, 0-0 la Florența. Cu câteva zile mai devreme, avusesem o prestație extraordinară cu Universitatea la Bordeaux și m-a convocat. Cu convocarea am rămas... Totuși, n-am fost eu cel mai persecutat dintre olteni, ca să spun așa.
7 trofeea câștigat Donose: 2 titluri de campion ('79-80, '80-'81) și 5 Cupe ale României ('73, '77, '78, '81, '83)
„ION OBLEMENCO A FOST MAI NEDREPTĂȚIT DECÂT MINE"
- La ce vă referiți?
- La bietul Oblemenco! Păi, cum să fii de patru ori golgheterul României și să nu pupi vreo selecție la prima reprezentativă?! Cum e posibil să se întâmple o asemenea nedreptate?!?
- Nici dumneavoastră n-ați stat rău la palmares, în două rânduri ați fost campion, iar în cinci ați cucerit Cupa!
- Da, n-am trecut chiar ca gâsca prin apă. Iar prima Cupă, trebuie menționat, a fost luată cu Chimia, pe când trupa vâlceană era în "B"!
- Apropo de evoluțiile formidabile de la club, care v-au adus supranumele de "Pele". Cine v-a dat această poreclă? Vreun ziarist?
- Nuuu, chiar dacă regretatul Adrian Păunescu sau Ovidiu Ioanițoaia erau printre cei mai mari fani ai mei. "Pele" mi-a zis prima dată un coleg, portarul Purcaru, impresionat de ce făceam la antrenamente: "Ce, bă, te crezi Pele? Că prea îi driblezi pe toți!". Apoi la fel mi-au zis toți colegii, după care porecla a ajuns la suporteri.
„PE NOI NE OPERA CU DALTA!"
- După ruptura musculară gravă din aprilie '83, parcă adevăratul "Pele" n-a mai revenit niciodată. Ați mai rămas până în toamna lui '84 la Știința, după care ați fost legitimat două sezoane la FC Olt.
- Unde, să știți, m-am simțit foarte bine. Mai ales din punct de vedere financiar. Poate n-o să mă credeți, însă în mai puțin de doi ani la Scornicești am câștigat mai mult decât în mai bine de un deceniu la Craiova! Cât despre accidentarea din '83, alea erau timpurile. Medicina nu evoluase foarte mult. Nici nu puteam merge în străinătate să ne tratăm. Te repara cu dalta puțin, apoi doar Dumnezeu mai știa dacă mai poți juca sau nu. Gândiți-vă la Balaci. Dacă se opera "afară", mai juca încă 5-6 ani la nivel maxim.
- În câteva cuvinte, cum v-ați caracteriza cariera de aproape 20 de ani?
- Ca să glumesc puțin, am fost bun, uneori chiar foarte bun, dar nu m-a văzut cine trebuia!
Despre jucătorul Donose un singur cuvânt: magnific! - Ilie Balaci
Faptul că am fost mai boem probabil că mi-a cauzat. N-am avut răutatea pozitivă a lui Iliuță Balaci, să zicem. Îndârjirea care m-ar fi transformat dintr-un fotbalist foarte tehnic într-unul total - Costică Donose
Credeți-mă că nu-mi simt anii. Voi spuneți că împlinesc 68, dar eu mă simt excelent. Parcă aș avea 50-55, așa. Slavă Domnului, a stat și covidu' departe de mine, sper să trecem cu toții cât mai repede peste nenorocirea asta! -Costică Donose
Vă mulțumesc că v-ați amintit de mine. Din păcate, de obicei, presa ne bagă în seamă pe noi, ăștia bătrâni, doar când murim. Numai că atunci e un pic cam târziu... - Costică Donose
26de partide a disputat Costică în cupele europene, în perioada 1973-1984
{{text}}