Helmut Duckadam, 61 de ani, „Eroul de la Sevilla”, portarul român care a intrat în Cartea Recordurilor, a acceptat invitația de a participa la „Prietenii lui Ovidiu”, emisiune moderată de Ovidiu Ioanițoaia și a făcut dezvăluiri în premieră despre ceea ce putea însemna finalul carierei chiar înainte de marea finală de la Sevilla, cu Barcelona, din finala Cupei Campionilor Europeni.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Am invitat un greu în emisiune, Helmut Duckadam!
- Sunt greu, nea Ovidiu. Că am mai pus vreo două kilograme după perioada asta de autoizolare. Ha, ha, ha!
- Dacă o duci bine cu sănătatea, e tot ce contează!
- Nici nu mai știu câte operații am avut. Au fost multe, chiar multe. La mână am avut vreo cinci, apoi mi-am pus o proteză la genunchi. Când trec prin aeroport țiuie toate aparatele alea. Am destule. Îmi ajung.
- Ce să facem, Helmut, bătrânețile.
- De 34 de ani iau zilnic în jur de 18-20 de pastile. Asta-i viața, mergem înainte. Am 61 de ani și știți proverbul ăla "Când te trezești dimineața și nu te doare nimic înseamnă că ești mort". Iar pe mine mă cam dor toate. Ha, ha, ha! Soția și asta mică îmi dau energia să am o viață normală.
- Din păcate operația de la mâna dreaptă, de anevrism ți-a încheiat cariera!
- La Vagonul Arad am jucat pe riscul meu și nu știam că e atât de mare. Am ajutat acolo când erau meciuri mai importante, dar eu am spus stop-joc la 27 de ani. Oricum eu am avut noroc că anevrismul meu nu s-a descoperit înainte de finală, pentru că nu mai puteam să joc.
- Chiar! Îți interziceau complet să aperi!
- Păi, nu aveau cum să mai mă lase! Practic nu mai puteam să apăr penalty-urile, iar istoria mea se schimba.
- Dar cum l-ai descoperit?
- Anevrismul? Înainte cu câteva luni de Sevilla aveam amorțeli la brațul drept, dar o scuturam și îmi reveneam. Am fost atunci la Spitalul Militar mi-au făcut investigații. Medicina nu era evoluată și toți au zis că am reumatism. Nimeni nu s-a gândit că am un anevrism!
- Și după ce s-a întâmplat?
- După finală și terminarea campionatului am plecat acasă. Am sărbătorit pe malul Mureșului. Dimineață cum s-a depus roua, am alunecat pe iarbă și am pus mâna în pământ. Atunci cheagul de sânge s-a deplasat unde artera era mai subțire și a blocat-o. Am avut dureri groaznice, mi s-a albit brațul.
- Ai ajuns de urgență la spital?
- Norocul a fost că doctorul din comuna Semlac și-a dat seama de gravitate, m-a trimis la Arad. Am avut șansa să dau peste medici fantastici. L-au anunțat inclusiv pe secretarul de partid de la Arad, care a sunat la Ministerul Apărării. Ministrul Milea și cu Ilie Ceaușescu mi-au trimis un avion.
- Erai și pe val după finala de la Sevilla!
- A fost norocul meu! Atunci m-au adus la București unde m-a așteptat generaul Cândea, Dumnezeu să-l odihnească!, a venit special din concediu de odihnă de la Alexandria să mă opereze.
4 penalty-uri apărate în finala CCE
Steaua a câștigat Cupa Campionilor Europeni în 1986, după ce a învins-o pe Barcelona în finală, 0-0 în timpul regulamentar și 2-0 la penalty-uri. Pentru „militari” au marcat Lăcătuș și Balint, în timp ce Duckadam a apărat nu mai puțin de patru penalty-uri, performanță care l-a propulsat în Cartea Recordurilor. Evoluția remarcabilă i-a adus titlul de Fotbalistul Român al Anului în Ancheta GSP, dar și locul 8 în clasamentul pentru Balonul de Aur, devansând vedete ca Michel Platini, Lothar Matthaus, Michael Laudrup sau Ruud Gullit.
{{text}}