Tibi Ușeriu (44 de ani), câștigătorul mai multor ultramaratoane cunoscute, și-a lăsat urmăritorii cu gura căscată.
Într-o încercare de a-și împinge la maximum limitele corpului, Ușeriu a făcut scufundări într-un lac înghețat aproape în totalitate, pe o temperatură extremă.
„Sunt în continuare convins, ca cea mai tare cursă de anduranță posibilă rămâne aceea a propriei noastre existențe. Nimic nu poate fi mai fascinant, mai imprevizibil, mai plin de acțiune și deopotrivă mai plin de speranță. Nimic nu poate fi mai prețios”, a scris Tibi Ușeriu pe contul său de Instagram.
Povestea lui Tibi Ușeriu
Tibi Uşeriu, 41 de ani, câştigătorul ultramaratonului arctic din 2016, și-a publicat în urmă cu trei ani autobiografia, intitulată „27 de pași”.
Tibi Ușeriu începuse la un moment dat să lucreze pentru mafia din Serbia chiar în timpul războiului din fosta Iugoslavie. A început să pună la cale și să participe la jafuri armate. Pentru român au urmat ani în care era pe lista Interpolului, în care a fost prins și a evadat de două ori.
Într-un final, Tibi avea să își execute o partea din pedeapsa de 23 de ani în penitenciarul de maximă securitate a cărui curte măsura 27 de paşi. A fost eliberat în urmă cu 8 ani, iar din 2011 se dedică ultramaratoanelor.
În pușcărie, sinucigașii mureau ca muştele. În medie, cam trei pe lună. Conducerea se bucura în secret. Se mai eliberau celule.
În doar 35 de ani, am trăit multe vieți disparate: copil bolnăvicios terorizat de un tată violent, slugă dată vara pe brânză, adolescent dezorientat visând să ajungă șofer de tir ca să poată fugi de toți, porcar în armata română, sub comanda unui locotenent diliu, azilant politic în Berlin, holbându-se în vitrine fără un ban în buzunar, bucătar și pizzar într-un restaurant italian, muncit până la extenuare, martor într-o galerie de alba-neagra din Gran Canaria, bodyguard în familia unui mafiot sârb, tâlhar la drumul mare, furând de la bogați, ca Robin Hood, dar nu ca să dau la săraci, fugar prin toată Europa, evadat din două pușcării și, în cele din urmă, client al unui «stabiliment de lux», din care nimeni nu a reușit să se furișeze în toată istoria lui de 100 de ani.
Am trăit, pe rând, aceste vieţi diferite într-una singură. Iar cu fiecare viaţă nouă, încercam să o uit pe cea dinainte. Vreme de 10 ani, am pus cheia bine. Am închis ușa seifului și, odată cu ea, toată tinerețea mea. Avea să aștepte mult și bine până când un tip ușor obosit și complet confuz, aflat pe la jumătatea vieții, o deschidea iar” - fragment din cartea lui Ușeriu
{{text}}