Fost internațional, în prezent analist sportiv, Gabi Balint (58 de ani) a participat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” de pe GSP.RO. Balint povestește momente neștiute de la echipa națională.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Gabi, legat de prezența ta ca jucător la prima reprezentativă. Crezi că ți s-a făcut o nedreptate în 1990?
- Eu n-am fost supărat pe domnul Ienei. Îl iubesc și-l admir ca pe tatăl meu. Pentru că el a însemnat enorm pentru mine cât timp am fost jucător. Apoi i-am fost antrenor secund și cu el ne-am calificat pentru prima dată mai departe la Campionatul European din 2000. Pentru mine va rămâne omul care m-a ajutat foarte mult, fără el nu știu dacă reușeam să fac în fotbal ce-am făcut. Echipa națională, nu doar meciul cu Argentina, dar și meciul cu Danemarca. M-a băgat titular și am dat două goluri. A fost un meci în care el a riscat cu mine.
- Când ai renunțat la cariera de fotbalist ai ajuns secundul lui Iordănescu.
- Timp ce cinci ani. Am intrat după Mondialul din '94, atunci în SUA am fost director sportiv. Chiar Hagi mi-a zis și eu nu știam: "Băi, tu știi că ești omul din fotbal cu cele mai multe participări la competiții europene și mondiale? Jucător sau antrenor?". Am stat și m-am gândit și chiar are dreptate. "Tu ești prea modest, de ce nu spui ce-ai făcut?". Lumea știe ce-am făcut... Am multe competiții la care am participat!
- Ai lucrat și cu Ienei, dar și cu Iordănescu. Cum erau ei?
- Mie mi-e greu să fac o diferență între Ienei și Iordănescu. Pentru că amândoi au avut o influență extraordinară. Iordănescu și ca jucător, asupra mea. El m-a luat sub aripa lui la Steaua încă din prima zi. De-atunci mi-a zis: "Tu faci cu mine la antrenament pase, stai lângă mine că vreau să te învăț anumite lucruri și să ajungi un fotbalist mare". I-a plăcut de felul meu de a fi, ardelenesc așa. Eram mai retras, mai tăcut. Apoi domnul Ienei mi-a dat foarte multă libertate, m-a ajutat foarte mult. Ienei fiind maghiar, la fel ca tata. Sunt jumătate maghiar eu, iar mama e săsoaică.
- Antrenori diferiți, oricum.
- Așa este. Domnul Ienei era mai apropiat de jucători, un tip mai cald, un tip care dădea mereu încredere jucătorilor, libertate în teren. A imprimat un aplomb ofensiv în echipă. Pentru noi nu exista niciodată o echipă mai bună ca noi, indiferent de cum se chema. Noi eram cei mai buni. În schimb, domnul Iordănescu mult mai tactician, mai mult bazat pe tactică, uneori chiar temător în anumite momente când poate trebuia să fim mai ofensivi.
- Gabi, zi-mi te rog...
- Nea Ovidiu! Îi aduc un reproș pentru faptul că în momentul în care a venit Hagi la Steaua eu am sărit pe bancă! El în momentul ăla îmi spunea că nu poate juca cu doi jucători ofensivi. I-am zis: "Suntem Steaua! Ne distrăm în campionat!". În cupele europene îl prefera pe săracul, Bălan. Era mai defensiv decât mine și alerga mai mult în zona de mijloc. Eu eram cu mintea în atac. Poate asta i-aș reproșa lui Iordănescu. Dacă era un pic mai încrezător în echipă dădeam mai mult.
- Dar și nea Mircea Lucescu a fost decisiv în cariera ta!
- Chiar dacă era la echipa rivală, el m-a debutat la echipa națională. M-a ajutat foarte mult, iar sfaturile lui n-o să le uit niciodată. Am primit sfaturi inclusiv de la juniori când a venit în vestiar la Hunedoara și ne-a motivat . Dacă aș fi să le mulțumesc lor le mulțumesc pentru tot ce-au însemnat în viața mea de fotbalist. Apoi au mai fost destui cu care am lucrat.
- Cu disciplina cine era mai catolic decât Papa?
- Iordănescu era mai dur, iar Ienei mai calculat, iertător. Și noi mai făceam prostii, dar știa să treacă peste ele și te obliga după ce făceai o gafă. El te ierta și te obliga să-i mulțumești, te motiva mai mult. La Iordănescu era o disciplină stalinistă. De multe ori mă enerva chiar și când am lucrat cu el ca antrenor.
- Cu ce te-a enervat?
- Păi, mă putea să fac rost de meciuri înainte de Mondialul din '94. Un meci al Columbiei. Să caut oameni cu satelit, să-l înregistrez... Înnebuneam să găsesc, să-l trag. Și când l-am adus el mai avea două casete deja cu meciul. Una era din Columbia de la Ambasada României și una de nu știu unde. El era un tipicar.
{{text}}