Cred că suntem cu toții de acord: atunci când vine vorba de fotbal, cea mai mare așteptare pe care o avem de la acest 2021 e să readucă publicul în tribune.
Să refacă esența și spiritul acestui sport, născut în primul rând pentru cei care veneau în jurul terenurilor și-abia apoi pentru cei din fața televizoarelor.
E foarte adevărat că televiziunea a salvat fotbalul în 2020, dar la fel de clar e că fără spectatori nu-i același lucru. Ideea se poate extinde (ce straniu a sunat "Marșul Radetzky" la concertul de la Viena, fără participarea atât de așteptată a celor din sală!), dar aici vorbim în principal despre fotbal. Așa că, dragă 2021, fii, te rog, bun și adu-ne sănătate pentru noi și cei dragi nouă, liniște, un dram de noroc, scapă-ne de gândurile negre din 2020, dar fă cumva și readu spectatorii la locurile lor!
Solskjaer a scăpat de stres
Se spune că așa cum începi anul, pe 1 ianuarie, așa îți va merge. Pentru Man. United, 1 ianuarie a însemnat un 2-1 cu Aston Villa, dar dincolo de toate a însemnat o urcare fix până-n coasta liderului, care se întâmplă să fie chiar Liverpool. Cu același număr de meciuri jucate, 16, cele două rivale istorice au același număr de puncte, 33, și parcă trăim alte vremuri. Că Liverpool e acolo cred că nu miră pe nimeni, că United e acolo cred că miră pe destui.
Se mai spune însă că fotbalul e o stare de spirit. Mai e și vorba aia cu victoriile care aduc victorii, deși unora le pare o limbă de lemn. United nu impresionează întotdeauna ca joc, dar leagă rezultate favorabile (n-a mai pierdut de pe 1 noiembrie în campionat) care-l ajută mult pe Solskjær. Parcă a scăpat și el de stres odată cu numirea ca antrenor la PSG a lui Pochettino și se poate concentra mai bine.
Sâmbătă, United a învins cu 2-1 pe Villa, chiar și fără Cavani, a cărui suspendare a umplut de ridicol federația engleză, câștigându-și dreptul de a spera. Rashford, un tip cu gânduri bine așezate în cap, dincolo de valoare, cataloga drept "stupid" ideile unora cum că United s-ar putea lupta pentru titlu. Cred că a încercat să mai risipească din posibila presiune infiltrată în vestiar, căci normal ar fi să-i încolțească undeva în minte această posibilitate. Echipa nu arată rău, iar particularitățile acestui sezon ar putea fi un ajutor. Va fi greu cu Liverpool și City, dar revenirea lui United în luptă trebuie salutată ca atare.
Lucas, prietenul tuturor
Real Madrid a îmbrăcat din nou echipamentul pentru meciuri serioase, pe care-l lăsase acasă când a mers la Elche, și a câștigat cu Celta un meci la care a avut cea mai slabă posesie pe teren propriu cu Zidane antrenor (41%). I-a ajutat pe madrileni și vâlva ce s-a făcut în jurul echipei din Vigo, care arată complet diferit de la schimbarea antrenorului și care călătorea pe cai mari spre Capitală cu 16 puncte luate din ultimele 18 posibile. Madridul a făcut însă un joc cât se poate de sobru, echipa fiind, paradoxal, mai bună în momentele fără minge decât în cele cu mingea.
În afara lui Asensio, care a impresionat și i-a arătat lui Eden Hazard că nu-i va fi ușor să redevină titular, merită scos în prim-plan Lucas Vázquez. E acel jucător pe care orice antrenor și l-ar dori în vestiar. Mereu disponibil, mereu gata să sară în ajutor, niciodată cu nasul pe sus sau strâmbând din el, înțelegând perfect orice situație, Lucas e însă și acel prieten pe care l-am vrea toți în viețile noastre.
{{text}}