EXCLUSIV Interviu cu fosta mare gimnastă Gina Gogean, acum antrenoare la lotul de juniori: „Putem să avem din nou un viitor în gimnastica mondială”

Gina Gogean, multiplă campioană mondială și europeană, acum antrenoare a echipei de junioare care a impresionat la CE de la Mersin, crede că România va reveni unde a fost. Cu condiția să existe unitate și adaptare la noile realități

Evenimentul lunii decembrie 2020 pentru sportul olimpic românesc a fost cu siguranță întrecerea continentală de la Mersin, acolo unde senioarele au cucerit cinci medalii, iar junioarele nouă. După o vacanță binemeritată, fetele mici s-au reunit ieri la Deva, iar mâine, după ce vor veni rezultatele testelor COVID, urmează să plece la munte într-un minicantonament de o săptămână. Dacă performanțele lor au ajuns repede la urechile românilor, munca și sacrificiile sunt mai greu de perceput. 

Gina Gogean, 42 de ani, le-a fost alături din postura de antrenoare de câțiva ani, dar și în dificilul 2020. Multipla medaliată olimpică, mondială și europeană face parte din colectivul tehnic al junioarelor selectate prin programul "Țară, țară, vrem campioane!" alături de Lucian Sandu, Cătălin Meran și Cristinel Micu.

Fosta gimnastă, care a adunat 30 de medalii de la competițiile majore, a vorbit despre cum pot fi privite aceste rezultate ale junioarelor, ce pași vor urma ele în continuare și cum au ajuns până aici. 

- Doamna Gogean, cum ar trebui să privească lumea aceste rezultate de la Campionatele Europene de junioare, după ce au trecut câteva săptămâni de la competiție?

- Cu mai mult optimism, cu speranța că putem să avem din nou un viitor în gimnastica mondială, ca disciplină. Cu mai multă încredere. Cred că e important din ambele puncte de vedere, al sportivilor și al antrenorilor, că există speranța să ne putem lupta din nou la medalii.

- Cât contează faptul că au lipsit multe țări? Exercițiile fetelor sunt suficient de valoroase pentru a face față concurenței?

- Întrebarea aceasta probabil că și-o pune toată lumea, considerând că nu au venit multe țări puternice din Europa. Dacă înainte ne băteam doar cu Rusia, cel puțin pe vremea mea, acum sunt mult mai multe cu acces la medalii, urcă pe podium și au sportivi de valoare. Gimnastica se face peste tot acum, nu mai e ca în urmă cu 10-15 ani. Nu știi niciodată de unde vine un potențial sportiv bun. Acum aceasta este conjuctura, din cauza COVID-ului. 

Reguli stricte pentru Gina Gogean și compania

- Fetele au stat trei luni izolate, cum au traversat această perioadă?

- De când am reluat pregătirea după starea de urgență, din iunie, totul a fost foarte strict în ceea ce privește igiena, atât noi, cât și sportivele, nu am mers niciunde, am stat doar noi cu ele. Inclusiv noi, ca antrenori, am fost privați de foarte multe lucruri, de familie, am încercat să restrângem cât putem de mult accesul altor persoane în rândul nostru, ceea ce ne-a ieșit în final, dar cu mari sacrificii. 

- Nici părinții.

- Nici ei nu au avut acces pentru că vin din alte medii, au avut întâlniri cu diverse persoane. De multe ori, dacă veneau la copii, își vorbeau de la distanță, chiar 2-3 metri. Sunt niște realități acum... nu se îmbrățișau, nu se pupau... Chiar am fost foarte stricți, mai ales în ultima perioadă, care a însemnat pregătirea directă pentru Europene. Perioadă grea, asumată, dar vă spun că și asta a fost o greutate, să reușești să ajungi la Europene.  

- Revenind la evoluția lor...

- Au concurat bine, au concurat frumos. E ceva ce noi am urmărit, cu niște exerciții mai simple ca dificultate, dar să aibă încredere în ele, să fie stăpâne pe ceea ce fac, să fie curate execuțiile și cred că lucrul acesta s-a văzut, prin asta am reușit. În ceea ce o privește pe Ana, ea este un copil excepțional, dacă analizați un pic punctajul ei, cel de la individual compus, chiar și cu puterile Europei, cu celelalte țări prezente, ea ar fi fost pe podium.

„Sper că aceste Campionate Europene au insuflat multă încredere pentru că sportul de performanță înseamnă foarte multă muncă și perseverență, nu va fi întotdeauna lapte și miere. Bucuria asta de succes durează foarte puțin"-Gina Gogean

- Cât de importantă este următoarea perioadă, până la seniorat?

- Este foarte importantă. Întâi, din punctul de vedere al suportului fizic, trebuie să crească foarte mult aici, ca să poată să facă dificultate la aparat și să nu se accidenteze. Cu un suport fizic solid, riscul de accidentare este redus și astfel, plus capacitate de antrenare crescută, poți avea progres și să crești în dificultate. Trecerea de la juniorat la seniorat este una foarte mare, acolo nu intri în competiții doar cu gimnaste de 16 ani. Au 20, 25, 30 de ani, sunt consacrate, cu mai multă experiență, nu interesează pe nimeni că tu ai 16 ani și alta 25, aceasta este competiția. Este mult de lucru, dar eu sper ca aceste rezultate ale fetelor să le dea mai multă putere de muncă, înțelepciune, perseverență, să reușească să se autodepășească zilnic ca să ajungă la marile succese. 

Gina Giogean: „Lucrurile s-au schimbat mult”

- Ca fostă gimnastă, ce calități vedeți la această generație?

- Acum sunt antrenor, nu pot analiza lucrurile ca fostă gimnastă. Pe atunci erau patru țări care erau în luptă. Noi, SUA, Rusia și China, mai intra în finală o gimnastă din Franța, una din Italia și cam atât. Acum lucrurile s-au schimbat foarte mult, oricine are o șansă, e o luptă deschisă, societatea s-a schimbat foarte mult. Antrenorii sunt pregătiți altfel, au altă viziune, altă deschidere, se lucrează altfel, mai specializat, mai individualizat. 

- Nu le povestiți din experiența de gimnastă? Sau pur și simplu ați tras o linie, de aici eu sunt antrenoare și atât.

- Încerc, foarte puțin, să le mai spun niște lucruri pe care numai eu le-am trăit, le-am depistat ca sportiv, niște repere, indicii, sugestii, pe care le-am dezvoltat eu cu mine, ca sportiv, nici mie nu mi le-a spus nimeni. Încerc atunci când e cazul și se potrivesc, pentru că trebuie să se potrivească pe anumiți sportivi, nu merge la toată lumea, atunci le spun aceste secrete, să zicem. Dar în cea mai mare parte a timpului nu. Activitatea mea competițională ca sportivă s-a încheiat și nu se poate compara. Eu am făcut gimnastică acum 20-25 de ani, acum suntem în 2021. Vreau să mă adaptez zilelor de acum, vreau să fiu antrenorul de astăzi. 

- Au alte preocupări copiii?

- Da, au alte preocupări... În afară de tehnologie, la care dacă nu știu ceva, ele îmi arată, mă învață pe mine, nu e problemă, învață foarte bine copiii noștri! Nu le-am restrâns absolut deloc accesul la școlarizare pentru că este foarte important. Printre hobby-urile lor, dincolo de muzică, filme, tehnologie, se regăsesc și anumite materii școlare, care le plac foarte tare și pe care le studiază. Fiecare, la rândul ei, are un anumit țel, chiar și după activitatea sportivă. Își analizează viitorul. Dar, per total, timpul lor este limitat, atâtea ore de antrenament, cu școală, cu teme, cu pregătire pentru capacitate, cum am avut două fetițe anul trecut, meditații, e un program încărcat. 

- Au făcut școală online?

- Da, din septembrie am solicitat pentru ele școala online pentru a reduce riscul de infectare. 

Provocări de toate tipurile

- Au avut și pauză în pregătire...

- De aceea spun că a fost un an foarte greu, am avut 3 luni de zile pauză, cu starea de urgență, copiii au făcut pregătire fizică la sufragerie, ca toți sportivii de performanță, așa și ele, dar pentru gimnastică, trei luni este foarte mult. Nu vreau să compar cu alte sporturi, dar probabil altfel îți revii, nu-ți pierzi din orientare, din echilibru, din forță, mobilitate, e alt specific al sportului. Pregătirea am luat-o total de la zero, grija de a le asigura suportul fizic, ca să putem începe să lucrăm pe aparate și să facem exerciții, dar a fost și psihologic foarte dificil. În trei luni de stat acasă îți formezi alte obișnuințe, de confort, cu greu accepți un efort, să te depășești în fiecare zi și mai mult, și mai mult. 

- Mai ales la o vârstă fragedă.

- Sigur, la o vârstă a adolescenței, să nu uităm că ele au între 13 și 15 ani, este o vârstă dificil de traversat și am avut foarte multă grijă și din punctul acesta de vedere. Am reușit să trecem peste aceste perioade și pentru că am fost împreună. Suntem o echipă de antrenori, pe lângă Lucian Sandu mai sunt Cătălin Meran, Cristinel Micu, coregrafa care este din Deva și ni s-a alăturat din septembrie, am fost foarte uniți. 

- Se vede și la ele că sunt foarte unite.

- Da, pentru că noi le-am insuflat acest spirit de echipă și le-am spus întotdeauna că fără echipă nu vor reuși individual și fără a fi împreună nu vor reuși niciodată singure și am încercat ca acest lucru să fie un numitor comun și să avem o colaborare bună între sportiv și antrenori. Cred că am reușit. Noi toți am reușit, împreună.  

- A fost evenimentul finalului de an.

- A fost greu pentru că la un moment dat copiii nu mai aveau răbdare. Toată lumea în luna decembrie se gândea la altceva. Să ții acești copii într-un ritm care să le permită să fie din ce în ce mai în formă, plus că le ajunseseră atâtea antrenamente fără competiții. N-a fost un lucru rău, pentru că atunci când vine concursul ești pregătit să concurezi, nu ți-e teamă. M-a pus pe gânduri și dacă ei tot întrebau de concursuri, înseamnă că trebuie să concureze și că vor să arate ce au pregătit și asta s-a întâmplat, nu au avut teama de competiție, de eșec. 

Medaliile României la CE de junioare de la Mersin

- A fost și neobișnuit pentru ele, de obicei concursurile nu sunt în luna decembrie.

- Da, așa e. Noi ne-am mai permis să ne luăm vacanță, să mergem nu știu unde în cantonamente pentru că un an de zile am stat în cantonamente și din iunie am fost doar în pregătire. A fost greu pentru copii.  

Colaborarea, cheia succesului

- Vă ocupați de bârnă în principiu?

- Da, oarecum. Scriptic, cred că scrie undeva că mă ocup de acest aparat, dar practic am făcut și coregrafie cu colega mea, am căutat și muzici, noi ne-am ajutat reciproc. Să zicem că un coleg nu a făcut doar sărituri, m-a ajutat și pe mine la bârnă, eu l-am ajutat și la sărituri, și la paralele. Suntem o echipă care se ajută, dacă avem idei le spunem, apoi ne consultăm și dacă sunt bune, le aplicăm.

- Să înțeleg că nu există orgolii?

- Nu, nu se întâmplă ca până acum, tu răspunzi de sol și pe mine nu mă interesează ce se întâmplă la sărituri. Greșit. Poate eu am ceva mai bun să-ți spun ție și ne ajută pe toți la un moment dat. Asta am făcut noi și vom face și de acum încolo. Înainte se zicea că dacă ești femeie trebuie să te ocupi de bârnă, nu, e greșit. Poți să pui în practică niște idei și la paralele, și la sol, și la sărituri și în orice. Colegii mei m-au ajutat și pe mine și ne-am dat sfaturi unul altuia. Am încercat să facem altfel lucrurile decât s-au făcut până acum. Am învățat să luăm ce a fost bun până acum și lăsăm la o parte ce a fost greșit.  

„Dacă nu încercăm să ținem pasul, vom rămâne și mai în urmă"

- V-ați inspirat și din ce fac alții?

- O să luăm acum și ce fac alții în străinătate, trebuie să acceptăm lucrul acesta, că alții sunt mai buni. Să vedem ce au făcut ei fiindcă de 10-15 ani sunt mai buni decât noi. Poate o linie metodică la un element, la un aparat. Acum sunt multe posibilități prin tehnologie să vezi aceste lucruri și este păcat să nu ne folosim de ele. Nu mi se pare greșit să acceptăm că alții sunt la un nivel superior nouă acum, dacă nu încercăm să ținem pasul cu ei, vom rămâne și mai în urmă.  

- Cum diferă lucrurile față de acum un deceniu, două?

- Gimnastica s-a schimbat prin codul de punctaj, care înainte se limita la nota zece, acum poți să ajungi să pleci din nota 20, dacă ai potențial. Lucrurile s-au mai clarificat, acum dacă nu ești foarte tehnic, penalizările sunt foarte dure. Trebuie să faci o gimnastică foarte tehnică. Nu este suficient să stai pe aparat, trebuie să faci elementele foarte bine. Să dau un exemplu, strategia noastră acum asta a fost, poate că am avut exerciții cu o dificultate mai mică, nu mă refer la Ana, dar priviți la Mara sau altă gimnastă din echipă, ce au avut de executat, au executat foarte bine. Pe asta am mizat, să nu fie depunctate la elementul pe care îl aveau de făcut, iar de aici să crească tehnic.

- E Ana Bărbosu un diamant?

- E o fată foarte muncitoare și foarte ambițioasă și s-a dovedit în timp că degeaba ai talent dacă nu muncești, să accepți în fiecare zi să te autodepășești, iar ea are acest lucru. O ambiție foarte mare să se autodepășească. Noi sperăm din suflet că va reuși, ea peste un an este senioară. Vorbim despre ea fiindcă a fost campionatul ei, dar și celelalte sportive care sunt născute în 2006 mai au la dispoziție un an de juniorat. 

„Le-am spus fetelor:«Bucurați-vă de acest succes, dar fiți în continuare modeste, muncitoare și perseverente!» Este un motto care, sper eu, mă caracterizează și pe mine"-Gina Gogean

„Ne dorim să confirmăm și copiii să reușească să ajungă în marile competiții. Avem visuri   comune pentru că sacrificiile sunt de ambele părți, antrenori și sportivi"-Gina Gogean

Medaliile României la CE de junioare cinci ediții de dinainte de Mersin

Punctul de pornire

Gina Gogean își dorește ca performanța junioarelor de la Mersin să fie un lucru benefic pentru gimnastica românească. „Sper ca aceste rezultate, așa cum se spune că au fost ele, fără multe țări participante, să le fi dat un imbold celor mici pe care le mai avem în sală", a spus ea. 

Apoi a continuat: „Să fie benefice pentru imaginea gimnasticii românești, pentru copiii de acasă, pentru părinți. Să reprezinte un suflu nou și să vină iar mai mulți copii către acest sport, care este unul greu, dar frumos și care poate la ora actuală în România nu este văzut atât de plăcut, dar în alte țări este altfel". 

Pledoarie pentru gimnastică

Multipla medaliată la competițiile majore a spus că e nevoie ca românii să privească altfel gimnastică. Să nu ia în considerare doar nivelul de performanță. „În străinătate toată lumea începe alt sport făcând gimnastică. Noi cred că avem niște concepții încă foarte învechite, foarte stricți și rigizi în anumite lucruri, dar s-a mai schimbat puțin situația”. 

„Părinții gândesc că dacă tot face acest sacrificiu copilul, măcar să iasă ceva. Nu ai cum să știi nimic dinainte în orice sport, dar te dezvoltă frumos, deprinzi anumite lucruri care te ajută nu numai în sport, dar și în viață. Dacă faci gimnastică, nu trebuie să fie neapărat de performanță. Mi-aș dori ca oamenii să nu mai fie rigizi în gândire, dar ne trebuie timp mult", a concluzionat Gogean. 

Impresia unei campioane

Ana Maria Bărbosu a vorbit despre cum este să fie în sală alături de o fostă gimnastă ca Gina Gogean. „Este frumos și dumneaei ne învață, ne dă indicații de tehnică. Știu că a fost medalaită mondială, olimpică, europeană", a spus cea care a cucerit șase medalii de aur la Campionatele Europene de junioare de la Mersin. 

9 medaliiau cucerit junioarele la Campionatele Europene de la Mersin, dintre care șase de aur, două de argint și un bronz

Citeşte mai multe ştiri din gimnastică:

• Argint viu transformat în aur » Povestea gimnastei Ana Maria Bărbosu, cea care a urcat de șase ori pe cea mai înaltă treaptă a podimului la CE: „Mai e mult până departe!”

• Antrenoarea care i-a ghidat primii pași în performanță gimnastei Ana Maria Bărbosu: „Gimnastica e o minune, iar fetele sunt niște minuni și mai mari!”