SEPSI. Mijlocașul Gabriel Vașvari a împlinit 34 de ani, însă n-are gânduri de retragere. N-are regrete, deși tatăl său și-ar fi dorit să-l vadă în tricoul favoriților de la Dinamo.
- Gabi, ai 34 de ani, mai poți? Cât ai de gând să joci?
- Deocamdată mă simt foarte bine. Fizic sunt extraordinar. Nu am niciun gând de retragere. Sigur, în fotbal habar n-ai ce-ți rezervă ziua de mâine. Nici nu vreau să mă gândesc prea departe, să mă apuc să zic că voi juca până la 37 de ani. Pas cu pas.
- Multe meciuri, puține absențe...
- Am avut noroc de o carieră lipsită de accidentări. Am reușit mai mereu să joc minimum 30 de meciuri pe sezon. N-am fost nici adeptul să schimb cluburile, îmi place să fiu mai statornic. De fel sunt un tip liniștit.
- Rămâne Botoșani clubul de suflet?
- Am trăit clipe frumoase cu FC Botoșani. Am promovat în Liga 1 împreună. Și la Sfântu Gheorghe mă simt foarte apreciat. Contează pentru mine. La Botoșani, deși au fost mulți ani, am rămas cu un gust amar pentru că n-am fost apreciat pe cât aș fi meritat. 1.000 de euro pe an primul salariu
- Adică?
- Eram jucătorul cu cele mai multe meciuri la Liga 1 din istoria clubului, cele mai multe goluri, cred că meritam puțin mai mult respect când am plecat.
- Ești un specialist al penalty-urilor?
- Cred că am 28 de goluri din penalty. Nu știu dacă-s specialist. Nu-i ușor să execuți un penalty, e presiune mare. N-am prea ratat, cred că doar două. Mereu rămân după antrenamente și exersez cu portarii. Sper să nu-mi stric procentajul acum, pe final.
- Cum ai început fotbalul?
- Aveam 6 ani, eram în Zalău, tata ne-a luat pe mine și pe încă 5 prieteni și ne-a dus la stadion. Îmi amintesc primul antrenament. Nici nu erau copii de vârsta mea, mă antrenam cu băieți de 9 ani! Abia dacă am atins mingea, ce să joc fotbal?! Se simțea mult diferența de 3 ani.
- De unde pasiunea pentru fotbal?
- Am crescut cu ziarele de sport, le citeam de mic. Tata n-a avut nicio legătură cu fotbalul, doar pasiune. Nu mi-a fost ușor să ajung fotbalist, tot ce-am obținut a venit datorită muncii mele. Nu m-am dat bătut niciodată. Am și avut noroc să debutez la Liga a 2-a de la 17 ani. Deși apoi ajunsesem să joc la județ, până să semnez cu Botoșani. Gândește-te că munceam suplimentar și când eram la Liga a 4-a, deși la Zalău aveam 1.000 de euro pe an! Aveam însă prime de 500 de euro dacă băteam locurile 1, 2 și 3. Așa mi-am luat ghete, un trening și adidași, după o victorie cu Bihor, care era în frunte. Ce amintiri!
Vașvari: "Mă rog înainte să plec la stadion"
- Ce-a simțit tatăl tău când te-a văzut la tv, în Liga 1?
- Mândrie. Îi place mult fotbalul, deși nu l-a practicat. Nu-i scapă niciun meci. Când are posibilitatea, vine să mă vadă. E tare mândru că am ajuns să joc la nivelul ăsta.
- Și-ar fi dorit să te vadă la un club mai mare?
- Tata e dinamovist înrăit. Ar fi vrut să fiu acolo. Datorită lui, și eu am fost dinamovist de mic. O dată, parcă, să zic că a fost o discuție, când era Bratu antrenor. M-a sunat un impresar. Atât! Nimic mai mult. Despre FCSB s-a discutat în primul meu an în Liga 1, când era domnul Reghecampf antrenor. Tot așa, niște zvonuri.
- Ai fi mers la FCSB ca dinamovist?
- Știi cum e! Când ajungi să joci la nivel de prima ligă, ești profesionist și nu te mai gândești la afinitățile din copilărie. Te gândești să-ți fie bine ție, familiei și gata!
- Se câștigă prea ușor banii în fotbal?
- Cine n-a jucat fotbal poate spune că da. Că joci fotbal, mergi două ore la antrenament și gata. Nu-i doar atât, plus că acele două ore te duc până spre epuizare, până la stări de vomă. Alimentația, odihna, munca suplimentară, toate aspectele astea contează.
- E ceva special ce faci înainte de meci?
- N-am superstiții. Înainte să plec la stadion citesc cam 15 minute dintr-o cărticică de rugăciuni. Mă liniștește și îmi dă putere.
- Ce vrei să faci după fotbal? - Aș vrea o școală de fotbal la Zalău, să încep un proiect acasă. Sper să fiu sprijinit la mine în oraș. Asta am făcut de mic, nu mă văd făcând altceva în afară de fotbal.
194 de meciuria adunat Vașvari pentru Botoșani și 37 de goluri
"Nu lipseam de la antrenamente nici când eram la școală. Țin minte că-mi ziceau și colegii de la echipă să mă duc acasă, să mai învăț, mai ales când aveam BAC-ul. Mi-a plăcut fotbalul mereu, nu voiam să lipsesc niciodată" - Gabriel Vașvari, mijlocaș Sepsi
{{text}}