Claudiu Niculescu (44 de ani) antrenorul celor de la Chiajna, fostul atacant-minune al lui Dinamo, „Lunetistul” a fost invitat la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Claudiu a povestit cum s-a cunoscut cu Ionel Dănciulescu și care au fost sacrificiile pe care le-a făcut în carieră pentru a ajunge la un nivel foarte bun, la profesioniști.
- Cu Danciu cum te-ai împrietenit, Claudiu?
- Suntem prieteni de la 7-8 ani. Ne-am întâlnit pentru prima dată la juniori. Noi am fost talentați și am avut un antrenor foarte bun, profesorul Pârvulescu. Ne-a învățat toate tainele, ne-a învățat ABC-ul fotbalului. Eu am avut și un tată care m-a susținut foarte mult. Îi datorez mult și vreau să specific lucrul acesta.
- Ai făcut sacrificii mari ca să reziști?
- Când am debutat la Divizia B mergeam la ocazie, veneam acasă cu basculantele, cu camioanele, stăteam cu șoferii. Mi-era dor de casă, de părinți. Așa făceam drumul de la Slatina la Craiova. Am avut momente când am crescut în curtea stadionului Extensiv, în parcul Romanescu. În 1994 era o baracă de muncitori și-acolo stăteam, acolo dormeam. Aveam bătături în palmă de la tăiat de cireși ca să ne facem focul în sobă. Au fost sacrificii, pentru că îmi plăcea fotbalul foarte mult.
- Și-ai ajuns un fotbalist mare, cunoscut și respectat!
- Am ajuns fotbalist și, vă spun sincer, și datorită tatălui meu. Am avut momente când îmi doream să renunț pentru că nu-mi ieșea de mai multe ori jocul. El mă încuraja, el mergea cu mine, mă ducea de mână la antrenamente de cele mai multe ori. Are un aport decisiv!
- Oricum, Danciu spune că e mai talentat decât tine!
- Cum să fie Danciu mai talentat decât mine? Nici vorbă! Ha, ha, ha! Dacă nu eram eu, el nu dădea atâtea goluri. Îi spun de fiecare dată când mă întâlnesc cu el să-mi aducă tava înapoi, că eu îi puneam mingea pe tavă! Ne-am înțeles foarte bine pentru că am crescut împreună. Chiar dacă eram născuți în același an, noi eram în grupe de vârstă diferite. Eu eram născut în iunie '76, Danciu în decembrie. Juca într-o altă grupă de vârstă. Abia pe la 11-12 ani cei mai buni din grupe au venit să se antreneze cu noi. De-atunci am jucat meci de meci alături de el. Și am marcat împreună la juniori peste o sută și ceva de goluri, nu exagerez!
- Dar drumurile s-au despărțit la un moment dat.
- Pe la 17 ani. Eu am debutat la Metalurgistul Slatina, iar el a plecat la Electroputere Craiova. A debutat înaintea mea în Liga 1, a avut noroc mai mult.
{{text}}