Marius Niculae (39 de ani), fostul atacant al lui Dinamo și al fotbalului românesc, „Săgeată” a fost invitatul din această săptămână la emisiunea „Prietenii lui Ovidiu”.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată în fiecare miercuri, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
Marius a vorbit despre cei mai grei adversari de care a fost nevoit să treacă, dar a povestit și o amintire din vestiarul lui Dinamo, cu regretatul Cătălin Hîldan.
- Tu pe cine ai aduce la echipa națională dacă ai fi selecționer?
- Noi trebuie să aducem jucători în formă, care evoluează la echipele de club. Dacă aduci de afară un jucător fără meciuri în picioare, eu nu sunt de acord cu asta. Am simțit-o pe pielea mea, când n-ai meciuri în picioare și nu ai un ritm de joc nu poți să dai maximum.
- Care sunt fundașii care ți-au făcut viața grea?
- Nesta și Cannavaro mi-au marcat cariera la acel 2-0 în Ghencea! Eram tânăr, eram pe val, dar n-am avut nicio șansă. Se completau așa de bine... Superfotbaliști amândoi și eram supernervos că nu puteam să trec absolut deloc de ei. Dacă treceam de unul, venea imediat celălalt. Cannavaro erau mereu cu un cap mai înalt ca mine, mă uitam la picioarele lui să văd dacă n-are arcuri. Avea o detentă impresionantă! Nu degeaba a luat Balonul de Aur și a fost cel mai bun jucător de la Mondial.
- Iar din România?
- Din campionatul nostru am ieșit cu spatele vânăt după un meci cu Didi Prodan, Dumnezeu să-l ierte! Meciurile contra lui erau un chin pentru mine. Și l-am mai prins pe la Rocar, nu doar în Dinamo-Steaua. Aveam atâtea vânătăi pe spate după meciurile cu el că aveai impresia că am fost la poliție și m-au bătut.
- Tu ai jucat și cu Cătălin Hîldan la Dinamo...
- Și-am fost prieteni foarte buni. Era un tip aparte. La un meci eram conduși la pauză 2-0, cred că de Oțelul. A venit Cătălin atunci și-a zis: "Bă, dacă tot ne bat, suntem în Ștefan cel Mare, suntem în Groapă, hai, bă, măcar să-i luăm un pic". De când am început să băgăm piciorul și să-i lovim pe cei de la Galați am întors rezultatul la 3-2. Avea acest spirit, voia să dea un exemplu, punea mereu suflet. Dumnezeu să-l ierte!
{{text}}