Pentru orice suporter rapidist, Teofil Codreanu a fost un simbol al grupării înființate în iunie 1923. Un nume respectat pentru tot ce a dăruit el culorilor alb-vișinii, dar mai ales deoarece n-a trădat niciodată Grantul.
Totuși, puțini știu că Teo a făcut junioratul la CCA (Steaua), în a doua parte a anilor '50. Ba mai mult, a locuit multă vreme în cartierul Ghencea, undeva pe Aleea Compozitorilor. La câteva străzi de locul în care, în 1974, s-a inaugurat stadionul Steaua!
Gol lui „Țop” Voinescu
Asta nu l-a împiedicat să se dedice total Rapidului, pentru care a evoluat 12 sezoane la rând. Iar în poarta roș-albaștrilor a marcat de la primul duel direct.
„La ei între buturi era marele «Țop» Voinescu. El era la apusul carierei, eu abia la început, dar n-am avut deloc trac”, rememora Codreanu întâia confruntare cu militarii.
Dacă trecutul său stelist a fost cunoscut de relativ puțină lume, și mai puțini microbiști au aflat de oportunitatea pe care cel poreclit „Parpală” a ratat-o în iarna lui 1967. Atunci, în turul 2 al CCE, elevii lui Valentin Stănescu au dat peste campioana Italiei, Juventus.
N-au reușit să se califice în primăvara continentală, după 0-1 la Torino și 0-0 la București. Au lăsat însă o excelentă impresie.
Teofil Codreanu, fulminant cu bulgarii
Atât de mult au chinuit „fevoriarii” starurile lui Juve încât, la finalul meciului tur, oficialii piemontezi s-au interesat în ce condiții ar putea să-i achiziționeze pe Constantin Jamaischi și pe Teofil Codreanu. Primul evoluase extraordinar în acea partidă, iar pe Teo îl remarcaseră și în turul precedent al competiției.
La debutul în Cupa Campionilor, rapidiștii au întâlnit pe Trakia (Botev) Plovdiv. Au cedat în Bulgaria, 0-2, apoi au întors rezultatul, 3-0 pe fostul „23 August”, la capătul unei prestații formidabile a lui Codreanu. Acesta a înscris de două ori și a creat alte ocazii, stârnind delirul în tribune.
Transferul la Juventus nu s-a făcut din rațiuni ușor de intuit. Nici al lui Teo, nici al lui Jamaischi.
Conducerea de partid și de stat nu putea accepta ca valorile noastre să evolueze pentru o formație din „putredul Occident”. Iar jucătorilor le-a fost frică să rămână în Italia.
Dragoste necondiționată pentru Rapid
„Parpală” a continuat să fie fidel Giuleștiului chiar și după retragerea din cariera de fotbalist. A fost în mai multe rânduri antrenor principal sau secund. La echipa mare sau la juniori.
Pe bani mai mulți sau mai puțini. De cele mai multe ori, pe foarte puțini. N-a comentat nici măcar o dată. Iubirea lui pentru Rapid a fost mai presus de orice contract.
Azi, Teo Codreanu ar fi împlinit 80 de ani. N-a apucat nici 75. S-a stins în ianuarie 2016. Ignorat de cei care conduceau vremelnic clubul. Niciodată însă uitat de peluza care-l poreclise, cândva, și „Nemuritorul”.
CV Teofil Codreanu
- S-a născut pe 1 februarie 1941, la București
- Junioratul l-a făcut la CCA/Steaua (1956-1959)
- Ca senior, a evoluat doar la Rapid (1960-1973), pe postul de extremă
- Înălțime/greutate: 1,70m/65kg
- A debutat în "A" pe 18 martie 1962, în Minerul Lupeni - Rapid 1-1
- Ultima partidă în "A" a disputat-o pe 20 iunie 1973, SC Bacău - Rapid 2-1
- Meciuri/goluri în Divizia A: 258/39
- Meciuri/goluri în cupele europene: 13/3
- Meciuri/goluri în naționala de seniori: 1/0 (integralist în Turcia - România 2-1, din octombrie 1965, în preliminariile CM '66)
- Meciuri/goluri în naționala olimpică: 12/0
- A decedat pe 10 ianuarie 2016, la București
2 trofeea cucerit Codreanu la Rapid: titlul de campion (1967) și Cupa României (1972)
4e locul ocupat de Codreanu în clasamentul all-time al prezenţelor în Divizia A în tricoul alb-vișiniu, după N. Stanciu (323), Greavu (294) și Năsturescu (288)
{{text}}