Onești, locul în care s-au născut povești dintre cele mai savuroase din fotbalul anilor ’90, e măcinat de timp. În urma lui Nicolae Puiu a rămas un stadion pustiu, ruginit, năpădit de buruieni. Cușca ciobăneștilor a rămas însă la locul ei și încă nu e abandonată
Au trecut mai bine de 20 de ani de când Oneștiul simțea, pentru ultima dată, mirosul fotbalului adevărat, de primă divizie. Două decenii de când meciurile cu Steaua, Dinamo sau Rapid erau așteptate cu sufletul la gură, iar orașul băcăuan era asociat sportului nu doar prin Nadia. Exista și fotbal, la nivel minuscul față de ce-a însemnat gimnastica, dar era. O prezență meteorică în elită, de două sezoane (1998-2000), suficientă pentru a strânge povești cât pentru o carte.
Spre finalul anilor '90, un preşedinte din zona Moldovei, Nicolae Puiu, devenea unul dintre personajele cele mai spumoase şi mai controversate ale campionatului. Se spune că a cheltuit multe milioane de dolari pentru a urca echipa în prima divizie. A rezistat puțin printre „șacalii" care făceau legea în Cooperativă.
VIDEO Imagini cu stadionul pe care a evoluat FC Onești
A avut totuși timp să transforme FC Onești într-un „El Dorado de Moldova". A atras multe nume importante, pe care le-a plătit peste medie. A fost implicat în la fel de multe controverse. A părăsit clubul la scurt timp după retrogradarea din "A", în 2001. După alți doi ani, cu datorii de peste 70 de miliarde de lei vechi la bugerul de stat, echipa se desființează.
Puiu se stinge și el la numai 64 de ani, în mai 2011, în urma unui infarct. Era de mai mult timp în comă diabetică, șansele de supraviețuire erau minime.
Peisaj trist la Onești
Acum, la Onești, nimic nu mai e ca înainte. Fotbalul a murit și el. Nici măcar la nivel de județ, de amatori, nu mai este. Stadionul e în paragină. Gazeta a vizitat arena pe care altădată intrau 12.000 de oameni pentru a-i vedea pe Răchită, Bilașco sau Lucian Goian.
Alb-albastrul abia se mai distinge. Timpul a ros culoarea scaunelor și tribunei, năpustită oricum și de bucurieni. Abandonul arenei nu-i greu de constatat. Rugină, geamuri sparte, plante uscate, un peisaj per total trist, tablou de loc uitat.
Două lucruri sunt intacte: în stadion e aproape imposibil să pătrunzi. Gardul cu ghimpi e la locul lui, la fel și celebra cușcă a caucazienilor lui Puiu. Locuită acum de un alt cățel, care avea și o minge, dovadă că la Onești s-a jucat cândva fotbal.
Stăpânii caucazieni ai arenei din Onești
La intrarea în stadionul din Oneşti, Puiu amenajase o cuşcă uriaşă, în care-şi duceau traiul doi imenşi ciobăneşti caucazieni. Inclusiv delegaţiile oaspete care soseau în Moldova nu puteau trece pe lângă impunătorii câini fără să se oprească să-i admire, în timp ce Puiu intra înăuntru pentru a-i hrăni cu hălci mari de carne.
„Fac parte din averea mea", obişnuia să spună Puiu. Cușca e la locul ei, e practic liantul între fostul conducător din Onești și prezentul trist. Atât a rămas acum în urma lui Puiu. E scurta poveste agitată a unei formații care umplea stadionul meci de meci, cu ambiţia de a arăta că Oneştiul n-a însemnat doar Nadia.
39.000de locuitori numără acum Oneștiul. În anii '90, populația orașului era de circa 60.000 de oameni
30dintre cele 39 de puncte obținute de FC Onești în primul sezon de Liga 1 au fost câștigate în partidele de acasă
60.000 de dolariera cuantumul celor mai bune salarii oferite de FC Onești. În acei ani, doar Steaua, Dinamo și Rapid plăteau sume similare
1.500 de dolariera prima oneștenilor pentru o victorie în deplasare. Acasă, bonusul la succes era de 500 $
FC Oneşti în Liga 1:
- 1998-1999: locul 14 din 18
- 1999-2000: locul 16 din 18 (a retrogradat)
Jucători importanţi la FC Oneşti
- Marius Bilaşco, Valeriu Răchită, Vasile Jercălău, Lucian Goian, Alin Artimon, Adrian Blid, Ionuţ Pârvu, Dănuţ Oprea
Antrenori importanți la FC Onești
- Alexandru Moldovan, Toader Șteț, Petre Grigoraș
Nicolae Puiu, avere îngropată lângă un copac
Înainte de Revoluţie, Puiu a lucrat aproape 10 ani ca şef de coloană în Libia şi Irak: construcţii şi afaceri cu utilaj greu. Adusese în ţară peste două milioane de dolari, iar legenda spune că mare parte dintre aceştia îi îngropase la rădăcina unui copac, pentru a nu-i fi confiscaţi de autorităţile comuniste! I-a scos la lumină abia după '89, i-a înmulţit şi i-a folosit pentru a duce Oneştiul pe harta primei divizii fotbalistice, după un baraj tensionat cu Extensiv Craiova.
Dădea înapoi banii din amenzi
Fostul antrenor al echipei, Toader Şteţ, povesteşte: „Era un tip care se lupta să le fie bine tuturor celor din jurul lui. A făcut uneori şi imposibilul. Am aflat după aceea că ţinea atât de mult la echipă încât aproba de multe ori penalizările financiare pe care le sugeram eu, dar pe de altă parte le dădea banii înapoi fotbaliştilor din propriul buzunar".
A câștigat la ruletă banii pentru echipă
„Am cheltuit zeci de milioane de dolari cu echipa, dar când s-a terminat valuta a început declinul", recunoştea Puiu peste ani. În al doilea sezon, ajunsese să obţină fonduri pentru fotbalişti jucând la Casino Vernescu, în Bucureşti. Avea şofer personal, se caza la hotel „Capitol", iar câte două, trei nopţi la rând îşi încerca norocul la ruletă.
Câştiga des, spuneau apropiaţii lui, erau sume de ordinul zecilor de mii de dolari, bani din care obişnuia să-şi cumpere mereu un set de haine de firmă, iar restul erau destinaţi clubului.
Premia pe toată lumea, inclusiv arbitrii
Pe vremuri, se spune că şi arbitrii mergeau la Oneşti ca la Mecca. Protocoalele fabuloase de acolo se regăsesc şi azi în poveştile spuse cu discreţie de „cavalerii" timpurilor în care Cooperativa funcţiona în plin. Însuşi Puiu a admis după retragerea din fotbal că avusese relaţii cordiale cu unii „centrali", punctând că singurul pe care n-a reuşit să-l influenţeze a fost Marian Salomir.
FC Onești, aproape de Gigi Becali
Al doilea și ultimul sezon al Oneștiului în Liga 1 a fost unul presărat cu multe probleme financiare. Criza se putea sfârși în toamna lui 1999, când Gigi Becali, pe atunci puțin remarcat în peisajul fotbalului, a anunțat că e gata să pună pe masă 500.000 de euro și să ducă Oneștiul în cupele europene. Autoritățile locale n-au vrut să audă de acest scenariu și totul a căzut
{{text}}