Ajuns la 46 de ani, Cristi Munteanu, acum manager general la Oțelul, rememorează cu nostalgie vremurile pe care le-a prins ca fotbalist: „Nimic nu se compară cu un Derby de România de acum două decenii”.
- Domnule Munteanu, cum vă simțiți în postura de oficial de club? E mai ușor?
- Nu, din contră! Mult mai greu. Practic, n-ai niciodată vacanță. Căutăm soluții, noi sponsori. Abia acum realizez că era mai ușor să fii jucător. Mult mai ușor! Nu aveai altceva de făcut decât să te pregătești și să fii gata de meci. Când ești conducător e mai mult stres. E o meserie în care răspunzi de mulți oameni. 60 de familii depind de munca noastră.
- În vara lui 2021 se fac 10 ani de la titlu, aveți pregătite și niste tricouri speciale...
- Așa e, vrem să promovăm pentru a celebra cum trebuie acel succes istoric. Tricourile ați văzut că sunt personalizate, pe ele sunt numele tuturor celor care au participat la câștigarea campionatului. Toată lumea așteaptă multe de la noi, suntem obligați să-i mulțumim la final.
- Funcționează acest proiect socios în România?
- E greu, nu poți avea forța de a ține un club care vrea performanță. Fanii sunt importanți, dar pot susține numai până la un punct. Ai nevoie de implicarea autorităților locale. Drept dovadă că acum cluburile sunt susținute în mare măsură de autoritățile locale. Majoritatea echipelor din primele trei divizii au pe piept primăria nu știu care, consiliul județean nu știu care. Fără ei nu se poate! Din păcate, politicul nu ia în seamă sportul, e nevoie de mai multă implicare, avem nevoie de infrastructură, să aducem copiii la sport. Citeam cu mirare ce se întâmplă în Ungaria. 600 de terenuri de fotbal, 2 miliarde de euro investiție. Despre ce vorbim?!
- Când vă uitați în urmă, vă bucurați că ați trăit acele vremuri și că nu mai sunteți sportiv azi?
- 100% da! Valoarea unui campionat e dată de puterea banilor. Neavând bani, nu-ți permiți să ai calitate. Fotbalul de la noi e la cel mai jos nivel de după Al Doilea Război Mondial. Exceptând CFR-ul care mai poartă steagul prin Europa, restul ne afundăm. Și din ce în ce mai mult! E nevoie mare de implicarea statului, repet!
Cristi Munteanu: „Galațiul e casa mea”
- Ați jucat la formații importante, puteți face un top 3 unde v-ați simțit cel mai bine?
- Prima casă e Oțelul Galați și nu pentru a brava că sunt conducător aici. Spun așa pentru că aici m-am simțit cel mai iubit. Nu pot să uit că erau 5.000 de oameni la poarta stadionului când a trebuit să plec. S-au pus în fața mașinii, nu mă lăsau să plec! Momente emoționante. Și la Farul m-am simțit bine, de acolo am ieșit în fotbalul mare, la Dinamo am câștigat trofee. Galațiul rămâne însă casa mea!
- Regrete?
- Într-o carieră de 20 de ani ai multe regrete. Multe decizii pe care le-am regretat. Însă eu așa am crezut atunci că e bine. Poate că ai vrut să te referi la faptul că am fugit de la Steaua la Dinamo. Am ales cu sufletul, eram dinamovist. Am plecat de la Hotel Haiduc, mă așteptau jos Borcea și Buduru și m-au dus la Dinamo. Încă nu semnasem cu Steaua, venisem de la Forban din cantonament. Am jucat un amical în tricoul Stelei, cu Brașovul. Am purtat emblema Stelei pe piept.
- Ați purtat tricoul cu sigla marii rivale...
- Da, am câștigat 2-0. M-am și enervat la un moment dat că a țipat Lăcătuș la mine. Chiar m-am supărat și m-am gândit că am venit aici să mă certe. Bine, așa era Lăcătuș, îi certa pe toți. Cristi Borcea a insistat mult să vin la ei, se înțeleseseră cu Farul. Atunci am fugit de la hotel și m-am dus să semnez cu Dinamo.
- V-ați gândit vreodată cum ar fi arătat cariera ta dacă semnați cu Steaua?
- A fost perioada când Steaua a pierdut cu Panathinaikos 6-3. Nu mai știu cine era portar, dar greșise la vreo 4 goluri. Nu m-am mai gândit ce-ar fi fost dacă... M-am întâlnit peste ani cu Stoichiță la FC Național și mi-a zis că nu o să mă ierte niciodată că am fugit de la el. Mi-a zis că dacă mă avea în poartă, sigur se califica cu Panathinaikos.
Cristi Munteanu: „Stăteam 3 săptămâni în cantonament”
- Ce antrenor te-a marcat, și-a pus amprenta decisiv asupra carierei tale?
- Florin Marin, el m-a debutat la Farul la 17 ani. Îmi aduc aminte, era după un meci cu Craiova, când mi-a dat Craioveanu gol cu capul în ultimele minute, iar eu greșisem atunci. M-a văzut atunci puțin panicat, m-a chemat în birou și mi-a zis că din acel moment, indiferent cum apăr, voi juca titular. Ca să scap de trac, de emoție. Cariera mea a fost alta, a descărcat presiunea de pe umerii mei. A fost elanul de care aveam nevoie.
- Ați stat mult în cantonamente, cum era?
- Pfai, păi, nu era ca acum. La Dinamo jucam sâmbăta și miercurea. Aveam două ore libere ca să venim să ne vedem familia și să ne întoarcem în cantonament. Stăteam la Săftica non-stop, cunoșteam baza mai bine decât orice pe lumea asta. Acum nu mai e la fel, lucrurile au evoluat. Pe undeva, firesc. Înainte de partida cu FC Bruges am stat 3 săptămâni în cantonament! Noroc cu Giani Kiriță, că el era omul cu buna dispoziție, te speria pe la geamuri, îți mai arunca crengi. Avea talentul ăsta, de a ține grupul unit.
- Că tot ați amintit de Bruges, atunci a rupt plasa Mendoza, nu?
- Da, nici nu mi-am dat seama. A șutat foarte puternic, n-am realizat. Ce atacant era Mendoza, foarte tare, puternic! Și la acel meci cred că a contat, apropo de ce vorbeam înainte, că am stat atât de mult în cantonament. Echipa era încărcată foarte mult psihic. Prea mult! Mulți nu se mai gândeau la altceva decât să se termine jocul, să ajungă la familii.
Cristi Munteanu: „N-am văzut un dinamovist mai mare decât Borcea”
- Cum era Borcea în acea perioadă?
- Cel mai mare dinamovist pe care eu l-am cunoscut în toată viața mea! Un iubitor de Dinamo cum nu cred că se mai naște. Punea suflet enorm. Îmi aduc aminte că-i născuse soția, am mers toți să-i vedem copilul. Iar la pătuț avea totul alb-roșu. Totul era cu Dinamo, copilul era îmbrăcat cu Dinamo. Ce pasiune! O pierdere mare pentru Dinamo, la fel ca Nețoiu, Badea, Negoiță, Cohn, Oamenii au fost implicați, atât de puternici financiar. Păi, adu-ți aminte că acest club nu avea probleme dacă voia să-l aducă înapoi pe Gabi Tamaș sau Ianis Zicu. Exceptând faptul că am avut ghinion de n-am jucat în Champions League, restul a însemnat numai performanță.
- Suferea atât de mult la victoriile Stelei sau dramatiza, era artificial?
- Uite, hai să-ți spun. Înaintea derby-urilor clubul fierbea. Toată lumea era în alertă de grad 0. Jucam meciul ăla cu ochii închiși. Aveam prime, suplimentări, orice să batem Steaua! Presa numai despre aia vorbea. Era spirit, clocoteau aceste derby-uri. Iar Borcea mânca foarte mult pe fond nervos. În săptămâna aia mânca enorm, era foarte stresat. Mai mult decât antrenorul. Nu credeam că vom trăi aceste vremuri, cu Dinamo, cu Steaua care acum e FCSB. La Craiova probleme, Rapidul s-a dus în jos. Fotbalul românesc nu mai are spirit.
- Ce înseamnă acum Dinamo?
- Trebuie să recunoaștem toți că echipa asta mai trăiește doar datorită fanilor. Au făcut tot posibilul ca echipa să nu moară. Nu știu cât vor mai putea. E un club cu mare istorie, dar unul care consumă. Pentru că nu știu cât vor mai accepta și dinamoviștii să nu fie în play-off, să nu câștige trofee. Nu se poate așa la nesfârșit!
- Vorbiți despre nivel, despre cât de mult a scăzut nivelul. Așa mare diferență e?
- Păi, oriunde mergeai în țară, la orice formație, găseai 4-5 jucători care oricând puteau juca la nivel mare. Uite, o fază cu Danciu. Jucam la Galați cu Oțelul și mă punea să sun să mă interesez dacă joacă Tudorel Pelin. "E criminal ăla, mi-e teamă de el, să nu mă lovească", așa zicea. Ăsta era fotbalul de atunci, stadioane pline, interes.
- Va mai rezista Dinamo?
- Nu știu cât mai pot! Suporterii au făcut deja eforturi supraomenești. Nu cred că mai pot! Nu știu ce-au avut în cap spaniolii când au venit. Nu știu ce-au gândit, ce planuri au avut. E clar că nu le-a ieșit nimic! Când l-am văzut pe Contra acolo, mi-a dat încredere. A fost ca un garant, dar s-a făcut o strategie greșită. Să aduci jucători cu salarii de zeci de mii de euro și apoi să nu plătești nimic... Ce poți să le mai ceri jucătorilor? Neplătiți, nu poți face performanță. L-au mai pus și pe Cosmin într-o postură proastă.
- Să fie ultimul an al lui Dinamo în Liga 1?
- Totul e posibil! Va fi greu pentru fotbalul românesc. Va fi o pierdere imensă. Când vom vedea din nou echipele de tradiție în Liga 1, atunci vom afla că fotbalul românesc e pe un drum bun.
- Cum a fost pe Old Trafford?
- Toți am plecat cu teama să nu luăm multe. Știam ce pot și chiar îmi aduc aminte că Florian Walter mi-a promis ceva. Că pentru fiecare 10 minute în care nu iau gol, primesc o șampanie Dom Perignon. A fost 0-0 la pauză.
- Mai aveți timp și de altceva?
- Da, încă sunt pasionat de vânătoare. Când am timp, mai trag o fugă. Mă relaxează. În rest sunt ocupat, trebuie să fac totul ca la carte, cum ne făcea nouă MM când eram fotbaliști.
Cel mai bun meci al meu a fost la Zilina. Când Gazeta mi-a dat nota 10. Atunci ne-am calificat și am adus-o aici pe Manchester United. A fost un meci în care și legat la ochi nu luam gol. La 0-0 a scăpat Sestak singur cu mine și am luat și roșu în acel meci. Dar n-am vrut să risc nimic și l-am oprit.
Mi-a plăcut la nebunie fotbalul. Fugeam de la școală să joc fotbal! Mi-am pus în el tot sufletul, deși bunici i-ar fi plăcut tare mult să mă vadă preot. Îi mulțumesc tatălui meu, care m-a susținut până în pânzele albe cu acest sport. Nu și-a dorit să fiu portar, însă dacă eram altceva probabil că acum nu eram aici să-mi luați interviu.
MM Stoica era de tânăr un conducător foarte bun. Uite, vă spun o chestie: când pierdeam un meci, nu aveam tupeul să ne mai uităm în ochii lui. Ne făcea toate poftele, era foarte apropiat de echipă. Consider că, alături de Gino Iorgulescu sau Petre Buduru, e unul dintre marii conducători ai fotbalului românesc.
Am fost un fotbalist cu personalitate. Nu prea făceam compromisuri. Nu-mi plăcea să pierd și voiam mereu să joc. Nu acceptam postura de rezervă. Ceream imediat să plec ca să joc.
- Cristi Munteanu
CV Cristian Munteanu
- născut pe 10 noiembrie 1974, la Isaccea (Tulcea)
- 338 de meciuri în Liga 1
- a evoluat la: Farul, FC Național, Oțelul, Dinamo, CS Otopeni, Astra și AEK Larnaca
- 5 partide în preliminariile Champions League și 9 în Cupa UEFA Intertoto
- a câștigat un titlu și 3 Cupe, toate cu Dinamo
{{text}}